Bye Scotia. Marea Britanie-Stonhenge

Periplul scotian s-a terminat, cel britanic continua inca o zi, o zi rezervata special unui loc in care nu am ajuns data trecuta: Stonehenge.

Cum va spuneam, am innoptat in Londra la hotelul Alfred Hitchcock pe care sincer, NU il recomand. E prima data cand fac asta, dar hotelul acesta a fost cel mai nasol din toate aventurile noastre hoteliere. Nu am mai avut noapte atat de galagioasa ca aceasta, cand chiar aveam nevoie de liniste si somn...acum am citit si cateva review-uri si intr-un review din 2009! am gasit scris asta:

"No soundproofing at all, sounded like we were in the middle of the noisy road outside, the broken window probably didnt help. Plus the emergency services all congregate outside during the night waiting for calls and then speed off with their sirens blaring."

De aici.

Pe scurt: am ajuns noaptea la 23, receptia era inca deschisa conform datelor de pe net, pana la 23.30(patisem in Berlin o data ca nu verificasem pana la ce ora e deschisa receptia seara, am ajuns dupa ora inchiderii-am constatat asta ulterior, atunci nu stiam de ce e inchisa-si nu ne-am mai putut caza...am umblat o ora prin Berlin in cautare de hotel...am avut noroc pana la urma, deja ne vedeam dormind in masina). Am fost cazati, totul OK pana am ajuns in camera si am constatat ca e catre strada, o strada foarte circulata si ca totul se auzea ca...afara. Motivele: unul din geamuri care nu se inchidea bine si un altul spart( un ochi de geam din doua, dar care lasa zgomotul sa treaca)...galagia era teribila, mult peste limita admisa in timpul zilei, dar cand omul vrea sa mai si doarma... Nu, nu pot spune ca am dormit in noaptea respectiva, nici eu nici Ovi. Silvia insa, desi ea dormea in patul cel mai aproape de geamul care nu se putea inchide, a dormit neintoarsa...ce bine e sa fii copil!

Am reclamat geamurile cu probleme receptionistei, a venit si a incercat si ea sa inchida geamul, a zis ca nu are nicio camera libera sa ne mute, ca va spune patronului...pe noi nu ne incalzea deloc, voiam sa dormim dar la ora asa tarzie unde sa mai incerci sa mergi, plus ca deja platisem...

Curios ca am gasit comentariul din 2009 si pana acum patronul nu a aflat de problema galagiei, a geamului spart, etc. Oricum, recomandarea mea este sa nu alegeti hotelul. Cu parere de rau o spun, pentru ca acolo lucreaza o romanca...sigur ca ea e doar angajata si imi pare rau ca stric eventuala clientela(noroc ca blogul meu nu e foarte popular :)).

Asadar dupa o noapte nedormita, am luat micul dejun intre vorbe romanesti si am plecat prin Londra cu masina. Ceea ce nu facusem data trecuta, dar deh, acum dupa atatia mii de km condusi pe "cealalta" parte a drumului, eram obisnuiti. Am admirat toate locurile faimoase londoneze pe care data trecuta le vazusem la pas(London Eye, Big Ben, Westminster Abbey, Palatul unde tocmai se schimba garda si era buluc de turisti, Hide Park) ca sa ajungem in final la faimosul Harrods. :)) Da, stiu...curiozitatea de a vedea extravaganta si opulenta la ea acasa nu ne dadea pace...si am vazut-o. Ne-am permis totusi sa cumparam ciocolata si ceai, toate cu vestita marca pe ele, asadar am mancat Harrods si ne vom incalzi cu licoarea Harrods la iarna :).

In rest am cascat ochii(si gurile) la lucrurile dar si la preturile de acolo, mai ales la decoratiuni interioare, sufragerii si dining-uri. Nu am facut multe fotografii, iar Silvia si-a dorit sa fie fotografiata cu mascotele care erau de altfel de vanzare. Am admirat si rochii de seara, Silvia alegandu-si una pentru cand va primi premiul...Oscar :).

Am parasit Londra cu parere de rau, am mai fi stat in locurile acelea minunate...dar voiam sa vedem Stonhenge si vaporul ne astepta deseara in Dover sa ne transporte inapoi pe continent...

Stonhenge e un loc parca desprins de realitate, locuri pe care nimeni nu stie cum si de ce au fost construite, sunt doar presupuneri. Fascinant, as concluziona si cu asta va las sa vedeti fotografiile si va recomand cu caldura sa mergeti acolo. Cu un ghid audio inclus in pret(am gasit inclusiv in suedeza, a fost super pentru Silvia caci a inteles si ea ce e acolo si de ce sa nu recunosc, suedeza e mai accesibila si pentru noi atunci cand nu e la concurenta cu limba romana) am avut un tur minunat. Merita!

De aici nu mai am multe de spus. Concediul se apropia de sfarsit, drumul ne va duce inapoi spre Suedia, ne era dor de casa...Va mai urma un post despre un loc frumos din Romania pe care l-am vizitat inainte de a pleca spre Scotia.

Visam deja la urmatorul concediu, nu avem planuri inca, dar urmeaza...

vacanta 2011-putin prin Oxford

Intreabarea a venit destul de devreme, atunci cand era timp de gandit, planificat, rezervat. Undeva prin martie, aprilie...

-Unde vrei sa petrecem concediul vara asta?

-Nu stiu, am spus...si nici timp sa ma gandesc acum nu am. Unde ma duci, e foarte bine, va fi ceva surprinzator.

Eram prinsa in febra navetei, a cursurilor si laboratoarelor, a examenelor...cand sa ma mai gandesc si la concediu? Asa ca totul a ramas pe umerii lui, iar alegerea aveam sa o aflu mai tarziu, precum si planificarea in linii mari a concediului de vara: SCOTIA! Aveam sa vedem Scotia, sa ajungem in munti, sa cautam monstrul din Loch Ness si sa vedem castele(bantuite de fantome cum visa Silvia).

Planificarea era sa plecam spre Scotia dupa 12 zile de concediu in tara natala sid e acolo sa revenim acasa. Nu va voi plictisi cu amanunte despre drum, va voi spune doar ca a durat 3 zile din Satu Mare in Glasgow si ca am innoptat in Regensburg in Germania si in Dunkuerque in Franta. Din acest ultim oras-port am luat feribotul spre Dover, cu DFDS Sealines. (Dupa cum vedeti am renuntat la eurotunel pe care l-am incercat o data. Din mai multe motive...primul e sentimentul acela de claustrofobie la care esti supus 50 de minute si apoi pretul care e foarte ridicat. In plus cu feriboturi suntem obisnuiti :). Dar curiozitatea a fost mare prima data, e un "must" sa treci o data in viata prin eurotunel.)

Ne-am trezit devreme, la 8 pleca feribotul, la 7 trebuia sa fim in port, la 6.30 am plecat de la hotel...vaporul mare si frumos, elegant cumva. Durata traversarii e de 2 ore iar cand ajungi catre Dover privelistea ce ti se arata e extraordinara. Acele White cliffs of Dover si castelul care se vede de departe...

Dar toate astea s-au risipit repede...pentru ca avea sa inceapa aventura vietii noastre. 7 zile in Marea Britanie, pentru a doua oara cu masina dar prima data fusesera 80 km pana in Londra si inapoi, din Calais. Fara sa ne mai plimbam cu masina pe altundeva...

Am coborat asadar pe taram britanic si tanti care ne povestea din cutia GPS-ului ne-a avertizat serioasa sa conducem pe partea stanga a drumului...asa am facut si dupa cateva giratorii in care primeam mereu indicatiile pretioase sa nu o luam inspre dreapta, ci mereu spre stanga, am intrat pe autostrada. Aveam de facut aprox 800 km pana in Glasgow si aveam o zi intreaga la dispozitie. Condusul pe partea stanga nu e ciudat pe autostrada, te obisnuiesti repede(zic eu, care nu am fost sofer :)). Mai greu e sa realizezi ca limitele de 50 nu sunt in km ci in mile si sa calculezi cat e asta, sa nu incurci la distante milele simbolizate cu m, cu metri si sa tii minte inainte sa ajungi la hotel sa ai la tine sau sa cumperi un transformator pentru prize. :)

La un moment dat ni s-a facut foame si la un indicator catre un loc de parcare cu mancare am iesit de pe autostrada. Aici a fost putin ciudat, am ajuns pe un drum local, cu intersectii. Parcarea aceea nu era la marginea autostrazii cu la vreo 2-3 km si ajungeam in localitati. A fost piatra de incercare si prima iesire in "lumea" circulatiei britanice. Conlucrarea intre sofer(Ovi) si copilot(eu) a functionat de minune. Eu ii dadeam liber din dreapta, il mai dirijam si aminteam sa nu uite banda, am gasit parcarea care era parcarea la un magazin supermarket. Ne hotaram totusi sa intram, prea eram curiosi sa vedem ce exista in magazine. In plus, stiam ca sunt magazine unde mai gasesti si restaurante, ceva gen mall...dar nu era cazul acestui magazin. Asa ca prima masa britanica am servit-o pe bancheta masinii, am mancat sandwich-uri facute de noi din chiabatta, unt si ham. Ca desert o banana. Si am vrut sa plecam mai departe. Pe drum observasem insa un indicator catre Oxford, nu trebuia sa fie departe. Cerem GPS-ului sa ne spuna cat e si cum nu e departe, ne hotaram sa facem ocolul. Asadar, in dupamasa aceea am vizitat Oxfordul, fara sa intram in amanunte, am vrut sa luam putin pulsul unui oras vechi, am reusit. Ne-am plimbat pe strazi, am respirat istorie si ne-am reintors la masina. Taman cand gardianul parcarii se fataia in jurul masinii noastre, ii facea fotografii si ne dadea amenda. Depasisem cu 10 minute termenul la "pay and display"-urile parcarilor britanice. Incepuse si ploaia, ne-am adapostit si am privit de departe cum nici ploaia nu l-a induplecat pe gardian sa amane amenda. Asadar am plecat din Oxford pe ploaie si cu o hartie pe parbriz care ne anunta ca avem de platit comunitatii oxfordiene 50 lire in decurs de o luna. Daca faceam plata(ceea ce am si facut) in termen de 14 zile, se multumeau si cu 25 de lire. Misto britanicii, nu? :)

In Glasgow am ajuns seara, vorba vine ca era inca lumina, desi era cam pe la ora 22. Dar despre astea si despre cele doua zile jumate petrecute in Glasgow, despre binecunoscutele ploi scotiene, data viitoare.