joi, 26 august 2010

Paris, ziua a treia

O noua zi in Paris, o zi pe care am dedicat-o vizitei pe Montmartre, am coborat pana la Moulin Rouge si ne-am plimbat nonsalanti cu copilul de mana pe vestitul Boulevard de Clichy pana in Place Pigalle. (nu, nu a fost expus la nimic iesit din comun, ziua e liniste pe acolo...). Apoi am luat metroul si am mers in La Defense, zona moderna a Parisului unde ne-am odihnit sub le Grande Arche si am admirat fantanile arteziene dansatoare. Si mute :).

Montmartre e vestit atat pentru Sacre Coeur care e speciala intr-adevar dar si pentru faptul ca multi artisti si-au avut rampa de lansare aici. Locul e plin si acum de pictori care isi expun lucrarile, de artisti mai tineri sau mai batrani care fac portrete, de mimi si actori ambulanti care isi exerseaza talentele in fata turistilor, unii dintre ei chiar pe turisti(gen de teatru interactiv-a fost si Ovi in obiectivul unei artiste...). Silvia si-a dorit un portret si am apelat la mana unei artiste care a fost tare draguta, a zambit tot timpul si a laudat-o pe Silvia cat e de rabdatoare. Ce a iesit, vedeti mai jos. Sigur ca locul e plin si de tot felul de smecheri. De ex. am fost "atacate" de doi taietori de portrete(la propriu, iti faceau in 10 secunde un portret din profil din foarfeca, il puneau frumos intr-un plic si te trezeai cu el in mana) care ne-au cerut rapid 50 de euro! A fost un moment penibil, le-am inapoiat portretele si am refuzat sa le platesc, nu le cerusem eu sa imi faca nimic...
Am pranzit la o pizzeria, am baut o cafea mica si tare iar Silvia si-a primit portia de inghetata si am plecat mai departe, nu inainte de a cumpara o harta a zonei ca sa stim pe unde o apucam spre Moulin Rouge. Drumul e unul special, pe stradute foarte frumoase, cu iz frantuzesc si multe magazine, restaurante, cafenele. Langa Moulin Rouge atractia principala e o "gura" in trotuar unde aerul sufla de jos in sus si unde femeile pot poza in "Marilyn Monroe" :).
In rest, pozele vorbesc de la sine...









































miercuri, 25 august 2010

Paris, ziua a doua

Cum scriam in postul precedent, am avut o zi supliment in Paris alaturi de celelalte 5 programate. Despre acestea voi vorbi pe rand in posturile ce urmeaza si voi lasa mult fotografiile sa vorbeasca.
Parisul e un oras pe care trebuie sa-l vezi, sa-l simti, sa-l respiri, sa-l iubesti si in acelasi timp sa il urasti. Poate e prea mult spus sa il urasti, dar eu am simtit ca nu il pot iubi pe deplin asa cum as fi vrut. Atunci, acolo. L-am simtit putin prea apasator, prea aglomerat(poate pentru ca am nimerit in aglomeratia turistica), cu o circulatie cam haotica pentru cel nedeprins cu asa ceva. E doar parererea mea, si mai cred ca e necesara si doza aceasta de "neplacut" ca sa il poti iubi, sa poti aprecia ceea ce are frumos si maret, sa simti ca e unic in felul sau. Mai demult consideram capitalele europene cam toate si acelasi lucru, pe vremea cand numai le aratam pe harta. Cand am inceput sa vad la tv despre ele, imaginea a fost aceeasi...capitale europene, toate la un loc. De cand am inceput sa cunosc capitala cu capitala am inteles clar ca fiecare e altceva, ceva unic, aparte, ceva ce numai acolo poti simti. Asa e si Parisul...acum dupa concediu pot sa spun ca m-a sucit, m-a invartit, sentimentele s-au asezat bine de tot si am ramas cu o admiratie profunda fata de Paris. Un alt oras, o alta capitala unde mi-a ramas inima si pot spune ca Parisul e intre capitalele europene favorite.

Dar sa revin la vizita noastra. Dupa ce ziua precedenta am suferit de caldura prin oras, am hotarat sa mergem in a doua zi pariziana, la Louvre. De data asta am capitulat in fata aglomeratiei de pe sosele, am lasat masina frumos in parcarea subterana a hotelului si am plecat cu metroul. O alegere perfecta, era si putin curent si mai racoare in subteran. Ne-au incantat urechile de cateva ori cantareti romani dar cel mai mult m-a impresionat un nene care a cantat la microfon(avea niste boxe cu el) "Drumurile noastre toate"...astuia i-am dat si eu niste banuti...era mai amarat si mai in varsta fata de ceilalti "cantareti".
Seara ne-am racorit picioarele in fantana arteziana din curtea muzeului alaturi de alti zeci de turisti si am luat-o la pas prin Gradinile Tuilleries ca sa sfarsim ziua la un restaurant. Chinezesc din pacate caci restul erau pline ochi si foamea nu a asteptat...