luni, 5 ianuarie 2009

Londra-drumul pana acolo

Gandul ca vrem sa vizitam Londra a venit asa...brusc. Anul trecut(2008) a fost un an sarac in vizite. Asta pentru ca vacanta de vara ne-am petrecut-o in Romania cu probleme administative, apoi am revenit pe insula unde am avut litoral, plaja, mare si n-am simtit nevoia sa mergem undeva. Chiar daca am fi vrut de fapt, nu am fi putut, Ovi nu mai avea concediu. Cum suntem amandoi cu microbu' :)), cochetam cu ideea de a merge de Revelion undeva...mai intai ne-am gandit la Paris, un vis vechi inca nerealizat. La Londra recunosc ca nu ma gandisem cu "tarie", mi se parea ceva mai greu de atins. Insa Ovi a fost mai hotarat ca mine si a "batut" netul in lung si in lat. Salvarea a venit de le criza mondiala :), nu radeti...lira engleza a cazut mult si uite asa am ajuns sa ne dam seama ca e o ocazie buna sa vedem Londra. De Revelion, ca tot voiam sa plecam undeva...

De obicei ne planificam drumurile cu atentie, socotim intre 700-1200 de km pe zi(desi a devenit cam obositor atata drum, dar pana acum asa am facut) si rezervam popasurile in localitati. Nu suntem pretentiosi, un Etap sau Ibis ne e suficient cat sa ne reincarcam bateriile cateva ore si sa pornim mai departe. Anul asta insa a fost putin deosebit. Trebuia sa tinem cont si de orarul feriboturilor de si spre insula, care iarna sunt reduse la minim. Desi drumul nostru ducea spre sud, noi am mers in nord ca sa coboram pe sosea. Asta din motive de feribot. Am socotit, am invartit si am ajuns la concluzia ca avem nevoie de 2 zile la dus si 3 la intors, tot din motive de orar de feribot. Popasuri la dus: Etap hotel in Bremen. Popasuri la intors: Etap hotel in Flensburg(nordul Germaniei, la 5 km de Danemarca) si Ibis hotel in Nyköping, o localitate la 100 de km de Nynäshamn, portul de unde luam feribotul spre Gotland. Drum dus intors: Suedia de la mijloc la sud, Danemarca, Germania de la nord la vest, Olanda, Belgia, Franta si Marea Britanie.

Am plecat intr-o zi de 28 dec., dupa indelungi indoieli daca e bine sa facem in aceste momente calatoria. Zile in sir am studiat prognoze meteo, ne temeam de zapada si inzapeziri undeva pe drum. Cum totul parea sa fie OK, am zis ca plecam. Insa inainte de Craciun m-am imbolnavit. Am bolit cateva zile, am fost nevoita sa iau antibiotic si asta mi-a dat peste cap digestia. Cand credeam ca toate planurile noastre sunt pe duca, brusc cu o zi inainte de plecare mi-am revenit. Nu e prima data cand ideea ca plec undeva ma mobilizeaza. Asa ca seara am facut bagajele, iar dimineata ne-am imabarcat in caii putere, apoi pe feribot si am pornit la drum. Ne asteptau 2000 de km in fata, i-am facut in ore bune, cu pauze, astfel ca am ajuns la Bremen(dupa 1200 de km) pe la 2 noaptea.

Cand calatoresti cu un copil de 5 ani, te gandesti ca nu poti face asa drum lung intr-una. Insa noi mai avem un noroc. Un copil care de la 8 luni facea drumuri de 700-800 de km intr-o zi, in Ro. Cu cateva opriri de rigoare pentru toaleta si mancat. In rest, somn in masina, jocuri, discutii, rasete, muzica si peisaj. E un copil care nu stie de rau de masina si pur si simplu adora sa mearga cu masina. Asta nu inseamna ca nu avem parte de intrebarile de rigoare: cand ajungem, daca va fi noapte, la ce hotel vom dormi, etc. Insa la ora de somn, adoarme fara probleme in scaunul de masina, se trezeste mai nou cand ajungem(inainte dormea dusa si o caram in camera unde isi continua somnul) si e curioasa mereu de hotel. A ajuns sa recunoasca care e Etap si care e Ibis :)) si sa isi dea cu parerea asupra camerelor.
In Bremen am avut nesansa sa primim o camera in care se fumase teribil, nu era fum insa un miros puternic si persistent de tigara, care pentru noi nefumatorii a fost destul de greu de suportat. Cum in Germania Etap-urile sunt fara receptie peste noapte si camera iti e oferita de un calculator, a trebuit sa ne multumim ca avem unde dormi. Dimineata am mancat(mereu ne luam mic dejun pentru ca suntem dependenti de el si de cafeaua de dimineata fara de care suntem zombi) iar Silviei au ajuns sa-i placa cateva feluri de mancare de la Etap :). Am plecat mai departe spre Olanda, Belgia, Franta si Marea Britanie. Trei dintre aceste tari in premiera pentru noi. Am mai fost doar in Franta, insa in sud la Nisa. Toate bune si frumoase...ajungem la Calais unde trecem prin vestitul tunel spre Marea Britanie.

Recunosc ignoranta, n-am citit nimic despre tunelul care trece pe sub Canalul Manecii si mi-l inchipuiam un tunel ca toate altele: cu sosea prin care trec masinile pe rotile lor. Surpriza cea mare a fost cand am vrut sa platim, ne-am asezat frumos la casa cu card unde ni se cere numarul de rezervare...pas! N-avem! Rezervare? Ce rezervare ca sa treci un tunel? N-avem ce face, nu mai putem intoarce pentru ca in spate asteapta masini, Ovi apasa butonul pentru ajutor unde ne raspunde in franceza un barbat. Ovi il intreaba daca vorbeste engleza, cam greu dar ni se raspunde ca incearca. Mda, trebuia sa facem rezervare pe net, daca nu am facut-o ni se elibereaza un cod cu care sa iesim inapoi spre case si sa mergem la casa cu personal sa primim bilet. Ok, ne descurcam si ajungem la casa...unde ca sa traversam o data avem de paltit 228 de euro!!!! Huh, e un pret, nu? Tipul ne intreaba cand ne intoarcem si ni se spune ca daca venim in termen de 5 zile inapoi(YES!) si rezervam intoarcerea, avem de platit numai 225 de euro. Ok, e bine asa... La ce ora facem rezervarea? Ora? Pai la ce ora? Stim noi asta? in fine, ne socotim pe moment, si Ovi zice ora 12(ora MB). Mie mi se pare tare tarziu, avem mult drum de facut inapoi, dar are si el dreptate...nu avem cum ajunge mai devreme. Asa ca ramane ora 12 pentru inapoi.
Pentru cei care citesc aici, rezervari online pentru eurotunel se fac simplu si usor aici. Atat ca trebuie sa stiti foarte bine ora la care ajungeti...

Mergem mai in fata, ne asteapta ofiterii francezi, ne verifica putin-le-am parut suspecti cu pasapoarte romanesti si masina cu numar suedez. Se uita si in portbagaj, verifica ceva pe acolo, se uita la cauciucurile masinii care sunt cu "dopuri" de metal, cauciucuri de iarna obligatorii aici in Suedia si mai mult decat necesare astea cu "dopuri" pe Gotland, pentru ca drumurile sunt cu zapada, nu se arunca sare si chiar daca ploua, poate noaptea sa inghete si se face polei. In fine, ne lasa sa trecem. Suntem indrumati catre niste "linii" de masini in asteptare, citim ca imbarcarea se face cu 15 minute inainte de ora plecarii. Tot nu suntem lamuriti in ce ne imbarcam, cum urmeaza sa trecem dincolo. Citim pe cartonul pe care l-am primit pe post de bilet: trecerea Canalului e perfect ecologica, trebuie sa oprim motorul masinii in timpul traversarii, sa tragem frana de mana si sa fie masina in viteza 1. Nu avem voie sa fumam, sa facem poze cu blitz si sa stam intre masini. Sa avem geamurile lasate jos pana la jumatate, de preferat sa stam in masini. Totusi...cum urmeaza sa trecem? In fine, ne imbarcam. In vagoane...:)). Da, e un tren electric in care urca masinile, de aceea trebuie rezervare din timp, cu ora...acum e totul clar. Traversarea dureaza 45 de minute, e ca o calatorie cu trenul, dar nu vezi nimic afara, e bezna totala.

Dupa cum bine banuiti, emotiile si surprizele nu s-au terminat aici...coboram din tren pe sosea si aici totul e invers :)). A durat putin, pana s-a prins Ovi ca banda din stanga e banda lenta, ca depasesti pe partea dreapta...dar am mers bine. Am ajuns in Londra pe la ora 21 la ei, nu stiam foarte bine unde e strada cu hotelul. Cu harta in mana, asa cum ghiciti nu avem GPS asta pentru ca inca nu m-am plictisit sa studiez drumuri si harti, e chiar o placere. Am mers mult pe drumul pe care stiam ca trebuie sa o luam la dreapta pe straduta "noastra". Totul era ca nu stiam cand apare stradutza...nu stiu cum am vazut-o, un noroc chior. Asa ca am ajuns bine, ne-am cazat si pentru ca eram flamanzi, am iesit in recunoastere pe strada.

Aventura va continua...

7 comentarii:

adra_bell spunea...

Ha, ha, interesanta treaba cu tunelul! Tot n-am inteles ce mare reducere v-au facut de la 228 euro la 225...
Sper si eu ca fata mea va sta in masina la fel ca Silvia!

salmi spunea...

adra_bell, reducerea a fost ca 228 costa un drum, asa la 225 am primit dus-intors. Asa e cand mergi cu lectiile nefacute :)).
Iti doresc din suflet sa fie si Eva la fel de rabdatoare ca Silvia, altfel e greu la drumuri asa lungi...

Ana-Maria spunea...

Astept continuarea...si,sincer,m-a uimit treaba aia cu trenul,ca eu nu am vazut asta pe Discovery si,exact ca si tine,imi imaginam traversarea Canalului ca printr-un tunel ca oricare altul...E bine de retinut.Cum s-a descurcat Ovidiu cu sofatul pe dreapta???

salmi spunea...

Ana-Maria, Ovi s-a descurcat bine cu sofatul pe...stanga :). Am facut doar drumul Folkestone(unde te lasa trenul)-Londra, in jur de 70 de km si retur. Masina a ramas la hotel in cele 3 zile cat am fost in centru.

lili spunea...

Noi am trecut intotdeauna cu feribotul, pt ca sotul meu fiind londonez cunoaste posibilitatile si preturile.
Ca sa ajungi in centrul Londrei e bine sa iei metroul si autobuzul, cu un biet poti sa circuli cu amindoua.

lili spunea...

Sa completez. Intre 26-30 dec 08 am fost si noi in Londra. Feribotul dus-intors Calais-Dover si retur a costa 128€, dar am luat biletul din timp in internet. Traversarea canalului dureaza intre 1 ora sau 1 ora jumate, depinde de conditiile meteorologice.
Sper sa ajut pe cineva cu aceste informatii.

salmi spunea...

Liliana, am scris in postarile urmatoare...am circulat cu autobusul pentru ca metrou nu aveam in zona. Sunt bilete valabile o zi pe toate mijloacele de transport in comun-autobus, metrou, tren.

Daca rezervi pe eurotunel: http://www.eurotunnel.com/ukcp3main atunci iesi cam la 80-100 de euro transportul dus-intors. Depinde de ora la care doresti sa rezervi. Traversarea cu eurotunelul dureaza 45 de minute.

Multumesc pentru completarile despre feribot, e o alternativa si aceea. Pupici inca o data.