Am ajuns tarziu, in parte pentru ca suntem noi lenesi dimineata si in parte pentru ca GPS-ul a facut iar figuri, ne-a dus intr-un loc total aiurea, care se numea tot asa, Kennedy Space Center si care era un fel de magazin ce vindea obiecte probabil cumparate de la centrul adevarat. A trebuit sa ne intoarcem si sa ne luam dupa indicatoare, intre timp ne prinsese si o furtuna tropicala care insa a parut ca da bir cu fugitii cand am ajuns in adevaratul Space Center. Mai ploua si parea ca norii se razbuna. Insa dupa ce am intrat in prima cladire si ne-am dumirit ce si cum trebuie sa facem, de unde luam autobuzul care ne duce in turul Space Center sa vedem bazele de unde se lanseaza rachetele, a pornit o ploaie torentiala, incat am vazut ce am vazut dar de fotografiat n-am reusit mare lucru.
Autobuzul ne-a lasat la Centrul Apollo, unde am putut pranzi ceva si admira nava spatiala plus pipai o bucata de roca lunara.
Ploaia se potolise intre timp, am luat autobuzul inapoi si tot ce am mai apucat a fost sa intram la Space Shuttle Atlantis. Am avut noroc, am intrat in ultima tura inainte de inchidere la film, am vazut o poveste frumoasa, probabil romantata, a navetei spatiale Atlanits (recunosc ca nu stiam mai nimic) si apoi, in stil american, ecranul s-a dat la o parte lasand vedere asupra navetei, in toata splendoarea ei. E un muzeu-expozitie, naveta Atlantis e desigur punctul numarul 1 de atractie. O naveta care a fost de 33 de ori in spatiu cu diferite misiuni.
Din pacate nu am apucat mai multe, voiam si film 3D, mai erau si altele de vazut...dar asta a fost. Ora de inchidere la 18 mi s-a parut tare devreme. Oricum am invatat si aflat multe lucruri de care habar nu aveam.
