Paraseam cu oarece regret New Delhi. Descoperisem o lume aparte, o lume ciudata pentru noi, dar o lume pe care ne dorisem demult sa ajungem sa o cunoastem, cat de putin. Am mai fi stat, mai aveam multe de vazut in oras, ne-am mai fi plimbat pe strazi, prin bazar...dar timpul limitat nu ne-a permis.
Am ajuns la aeroport, ne-am facut chek-in-ul la zboruri domestice. Am zburat cu IndiGo, firma am ales-o pe motivul ca avea cele mai noi avioane din toate companiile indiene de zbor. Altfel, cred ca sunt la fel, oricare ati alege. Zborul a fost confortabil, am avut si mancare (asa am cumparat biletele, nu era inclus in biletul normal) si am aterizat cu bine pe aeroportul Goa din Dabolim.
Pentru ca aveam de facut un drum de vreo 40 de km spre sud, am cerut proprietarilor apartamentului unde urma sa locuim, sa ne trimita un taxi (era inclus la cerere, contra cost). Soferul ne-a asteptat din nou cu o placuta cu numele nostru pe ea, ne-am urcat in masina si am plecat spre Varca, destinatia finala a concediului.
Pe drum, mi-a fost dat sa aud de la Silvia ceva ce nu ma asteptam, asa spontan si atat de curand. Nu ne-a ascuns deloc ca i-a placut pana acum in India, totul era altfel si special, descoperea o lume noua si incitanta. Dar in masina, vazand palmieri peste tot, verde, flori, pasari ne-a declarat "Eu aici o sa ma mut cand voi fi mare, aici vreau sa traiesc si sa mor. La mare, intre palmieri, in locul asta exotic!" Am revenit apoi de mai multe ori la acest subiect, cu ambele fete, care in mai multe ocazii au spus acelasi lucru. Deja trecusem la intrebari suplimentare (ce vor lucra, din ce vor trai) si le aratam si perspectiva casatoriei cu un localnic, deloc usoara din punctul nostru de vedere :). Dar am concluzionat de fiecare data, ca macar vom avea unde merge in fiecare iarna, vom avea locuinta gratuita :).
Sa revenim la realitate :). Drumul a fost OK, ingust dar soferul isi stia treaba. Soarele apunea si se facea seara, drumul era din acest motiv si mai frumos. Cand am ajuns in Varca era deja intuneric. Am ajuns in final si la Imperial Residency, locul unde se afla apartamentul care urma sa ne fie casa pentru 9 zile. La intrare ne astepta John, un indian simpatic, timid si care s-a prezentat ca cel care are grija de clienti, un fel de "housekeeper", pe el urma sa il contactam pentru orice problema. Proprietarii apartamentului sunt un cuplu britanic cu care Ovi doar a corespondat.
Apartamentul nostru e cel din imaginile de aici adica apartamentul A102. Britanicii au mai multe apartamente in acelasi residency.
Pozele mele:
Dormitorul nostru:
Dormitorul fetelor:
Bucataria:
De doua ori pe saptamana venea o femeie sa faca curat, schimbe prosoapele si asternuturile, a spalat si vasele (eu incercam sa le spal dar o data au ramas in chiuveta si le-a spalat ea :)).
Fiecare camera avea balcon-terasa. Dimineata ne luam micul dejun pe terasa de la bucatarie, ne beam cafeaua acolo, era in umbra si ascultam pasarile exotice in palmierii din curte. Tv-ul avea o multime de canale indiene, dar si cateva britanice, doua parca. Internet am primit la cerere, contra-cost. Un router mobil cu wi-fi insa acoperirea era tare slaba, probabil din cauza peretilor de beton. Routerul trebuia sa stea adesea pe balcon si internetul mergea tare incet. Dar oricum, am avut net, cat de cat.
Apartamentul e super, cu vedere inspre curtea interioara. Cam galagios insa pentru ca se aude de pe la vecini, noi nefiind obisnuiti cu asa ceva :). In plus latra cainii, iarasi ceva inedit pentru noi. Dar am rezolvat problema cu dopuri de urechi, va spuneam la inceputul postarilor ca dopurile de urechi sunt un "must" pentru India, oriunde ai merge. Dotat cu doua bai, cu dus fiecare, una din bai cu intrare din dormitorul nostru.
Dormitoarele amandoua dotate cu aparat de aer conditionat, care mergeau cand ajungeam acasa, sa se racoreasca in casa, dar peste noapte le inchideam, zbarnaiau prea tare. Se putea dormi fara probleme, nu era exagerat de cald. Tantari erau, dar evitam sa deschidem seara ceva, preferam aerul conditionat. Am mai avut cate un tantar inauntru, dar n-a fost prea mare problema. In schimb, ne-au muscat mai multi pe drumul spre casa, daca intarziam pe la un magazin de suveniruri. N-am avut probleme cu malaria, zona e uscata, putin probabil sa fie tantari anofeli. Si toti am fost muscati, in mai multe randuri.
Rezidenta e pe o straduta laterala, departe de tumultul satucului. Greu de imaginat, un "satuc" cu 25 000 de locuitori (cat Visby, care e oras :)) dar pe o suprafata mult mai mica. Norocul nostru a fost ca la iesirea pe strada principala, cam la 300 m de rezidenta, era un supermarket cu tot ce aveam nevoie, se putea plati cu card, n-a fost nevoie sa mergem mai departe decat din curiozitate. Dar nici la magazinele de mai departe nu am gasit altceva.
Primul lucru pe care Silvia a vrut sa il faca, dupa ce am ajuns, o baie in piscina. Zis si facut. La lumina lunii. :)
Apoi am mers in recunoastere. Nu era tarziu, doar intuneric. In apartament am gasit instructiuni de tot felul, posibilitati de excursii, numere de tf. catre soferi care ne stau la dispozitie, descrierea drumului spre plaja. Noi voiam sa vedem marea, asa ca am luat descrierea si am plecat la drum. Cam intuneric, o parte luminat de becuri pe marginea drumului, o parte nu...am avut lanternele de la mobile la noi. Drum lung, cam de 1 km, poate 1 km jumate. Am ajuns la un moment dat in fata unui restaurant, unde descrierea ne spunea ca trebuie sa o luam pe un drum care era total in intuneric. Un baiat care isi astepta musterii la restaurant ne-a intrebat unde vrem sa ajungem si cand am zis ca la Varca Beach, a zis ca drumul e altul, ne-a spus pe unde si ne-a recomandat sa nu mergem acum, fiind intuneric si "unsafe". Asa ca ne-am intors la apartament si am mers la cumparaturi, sa umplem frigiderul cu produse pentru mic dejun si cina. Pranzul aveam de gand sa il luam pe plaja, drumul era prea lung sa venim la apartament si sa ne reintoarcem la plaja.
Dar despre toate astea, va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu