Asadar soferul ce ne dusese de la gara din Agra la Taj ne spusese ca ne asteapta cateva ore, sa il cautam cand ajungem la iesire. L-am cautat dar nu l-am vazut nicaieri. Aveam o lista cu trei restaurante in Agra, pregatita de acasa. Gasisem pe un forum englez cele trei restaurante probate de altii si care erau OK. In timp ce o studiam si ne intrebam cam ce avem de facut, pe unde sa o luam, am fost inconjurati de vreo 4 soferi de ricsaw care ne intrebau unde vrem sa mergem. Unul dintre ei a vazut lista mea si a zis ca stie el unde e restaurantul, era in Sadar Bazaar. Ne-am hotarat sa ne lasam pe mana lui, daca stia baiatul si sa citeasca in engleza, era de incredere, nu? Ovi a negociat pretul si ne-am urcat. Prima data intr-o ricsaw in India. El in fata si noi fetele in spate.
Baiatul stia bine engleza si a inceput o conversatie cu Ovi, a intrebat de unde suntem si cand a auzit ca Suedia, a zis rapid ca e in Scandinavia si ca stie ca la noi e frig acum. :)
Ne-a lasat in fata restaurantului, in bazarul mare din Agra. Restaurantul era la parterul unui hotel si se numeste Hotel Jai Hind&Restaurant si se afla in Sadar Bazaar Agra. Era trecut de ora pranzului, iar vacile sfinte indiene isi faceau siesta.
N-am indraznit sa mancam altceva decat vegetarian, dar mancarea era gustoasa. Ca de fiecare data am luat chapati, orez si mancaruri ce nu mi le mai amintesc. Stiu doar ca eu am spus ca imi trebuie numai orez ca nu ma simt bine si omul ce ne-a luat comanda (era seful am vazut mai apoi) a zis ca imi face ceva legume in sos, tare gustoase. Asa a fost, au fost excelente. Inca eram la faza cu stersul tacamurilor, a farfuriilor si paharelor cu spirt. La sfarsit am primit o farfurioara cu ceva seminte in el si cu niste granule albe, dulci. Am intrebat ce sunt si ce se face cu ele, ne-a explicat ca sunt seminte de anason si ca se mananca dupa mancarea indiana care e grea pentru stomac, sa faca mai usoara digestia. Mie nu mi-a placut, dar Ovi si Diana au savurat. Seminte de anason cu zahar granulat, tineti minte daca ajungeti in India!
Dupa pranz aveam inca destul timp de pierdut prin Agra. Nu voiam sa mergem undeva neaparat, desi citisem de Agra Fort ca ar fi un loc pe care sa nu-l pierzi daca ai timp. Dar noi eram in Bazar, eram in mijlocul aglomeratiei indiene, puteam lua pulsul strazii si a tarabelor. Ne-am invartit pe cateva strazi, aglomeratie mare si galagie exact ca in New Delhi, dar ne placea. Nicaieri nu ai sansa sa vezi, sa auzi si sa simti asa ceva, nicaieri nu e India decat in India!
Pana la urma ne-am dat seama ca nu putem sa ne plimbam la infinit cateva ore pe aceleasi strazi, caci bazarul era destul de mic totusi si in timp ce ne gandeam ce sa facem, a tras in fata noastra un batranel ce ne-a intrebat doar "ricsaw?" I-am spus ca nu dorim, ca ii multumim si am continuat sa ne gandim ce sa facem. Pana la urma ne-am hotarat sa mergem pana la Fort si l-am luat pe batranelul care ne intrebase primul (intre timp mai venisera si altii si ne-au intrebat daca vrem ricsaw).
Batranelul nu prea stia engleza, dar ne-a dus in siguranta pana la Fort. Cand am ajuns acolo, ne-a dat de inteles in cele cateva cuvinte pe care le stia, ca nu vrea sa ii platim, ca ne asteapta. Ne intrebase daca mai mergem undeva si i-am zis ca la gara, ca luam trenul inapoi la New Delhi. Nu stiam cat stam la fort, dar stiam ca la ora 17 toate obiectivele turistice se inchid...era vreo 16, 16.30. Ne gandeam ca gasim oricand un alt sofer de ricsaw sa ne duca la gara, dar batranelul insista. Pana la urma i-am platit si am zis ca daca il gasim la iesire, e ok.
Fortul l-am vazut numai pe din afara. Biletele ni s-au parut prea scumpe sa intram toti, Ovi a dat o tura scurta singur, inauntru. Fetele erau obosite, eram treziti de dimineata de la 5 fara un sfert, eu dupa o zi in care imi fusese rau, mancasem mai nimic si energia era la limita de jos. Am ales sa asteptam in interiorul zidurilor, dar inainte de intrarea in fort, am gasit o banca izolata si am stat acolo pret de mai mai bine de o ora. Ne-am delectat cu o veverita ce a venit sa ne studieze, cu cativa papagali galagiosi care isi aveau cuib undeva sus pe peretii fortului si cu apusul soarelui.
Se insera deja, nu mai aveam ce face in Agra si am hotarat sa mergem la gara. Spre iesire surpriza mare! La doi pasi unul de altul si cand ne-au vazut amandoi s-au indreptat spre noi, soferul de dimineata, cel pe care nu-l mai gasisem la iesire din Taj, probabil era in cautare de musterii si ne vazuse pe noi si...batranelul care ne adusese aici si care ne spusese ca ne asteapta! Acum amandoi voiau sa ne ia de clienti. Pe cine sa alegem? Soferul de dimineata stia engleza mai bine, m-a intrebat daca ma simt mai bine. Batranelul nu zicea nimic. Dar la un moment dat au inceput ei doi sa vb intre ei in limba lor, noi eram in fata unei dileme. Soferul de dimineata ne-a zis ca e ok sa alegem pe cine vrem, ii spusesem intre timp ca batranelul ne astepta, ca el ne adusese aici, ca pe el nu l-am mai gasit la iesire. Si l-am ales pe batran! Ni s-a parut extraordinar fata de tot ce citisem de neseriozitatea indienilor, ca spun mult si fac ori pe dos ori mai nimic din ce spun, ca el ne-a asteptat. Poate nu ii picase niciun alt musteriu, poate. Dar era acolo, desi il platisem.
Am ajuns la gara, ne-am luat la revedere de la batranelul ce ne-a impresionat si am intrat sa vedem unde vom astepta trenul. Afara se facuse rece, trebuia sa gasim o sala de asteptare. Am gasit-o, era pentru clasa superioara de tren. Gara era pliiina! Peste tot pe jos era plin de oameni care foloseau peronul sa astepte trenuri. La intrare in sala de asteptare era un tip asezat la o masa care ne-a cerut biletele. Noi le aveam imprimate de acasa, scoase la imprimanta adica. A trecut ceva intr-un catastif si ne-a lasat inauntru. Plin si acolo, lume mai rasarita. Am vazut chiar si localnici care inainte de a manca (de la pachet, de acasa) si-au dat cu spirt pe maini :). Si nu, n-au mancat cu degetele. :).
Din pacate aveam de asteptat vreo 3 ore care s-au facut 5. Trenul a avut intarziere si am ajuns in New Delhi dupa 12 noaptea. Mancarea pe tren a fost iarasi delicioasa, au spus Ovi, Silvia si Diana, caci eu nu am mancat nimic. Au primit si inghetata, Silvia chiar portie dubla. :)
Desi stiam ca e periculos de umblat pe strazile in New Delhi, nu aveam incotro. Drumul trecea pe sub un pod, unde era plin de oameni care dormeau, oameni care locuiau pe strada. Mirosea a fum peste tot, din loc in loc erau aprinse focuri mici ca sa se incalzeasca. Dar am ajuns cu bine. Am dormit somn lung si bun, a doua zi nu aveam nicio graba, decat sa ajungem la avionul care ne ducea la Goa, dupa pranz.
Dar despre asta, voi continua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu