Nordul Scandinaviei-Capul Nord

De pe Lofoten pana la Capul Nord drumul merge pe E10 si e destul de lung: 920 km. Nu puteam sa il facem intr-o zi. Popasul peste noapte era exact in 1 iulie, ziua finalei Campionatelor Europene de fotbal si ca atare casuta in care am innoptat a avut si televizor, ca sa vizionam meciul. O casuta situata idilic pe malul marii, intr-un port micut, casuta care poarta numele de Vidra. A fost singura in care am avut si sauna :).

Casuta asta a fost una din cele mai cochete in care am stat in concediu. Noaptea petrecuta insa m-a hotarat definitiv sa nu imi mai doresc o casa pe malul marii, mai ales in zone in care ziua nu se sfarseste nici noaptea. :) Pescarusii certareti nu ne-au lasat aproape deloc sa dormim, sau mai bine zis am dormit hoteste, in tipetele stridente ale acestora.

Lumina soarelui la miezul noptii.

Aceeasi imagine, ziua...nu mai e atat de spectaculoasa...

  

Am plecat insa mai departe si am uitat acea noapte. Peisajul incredibil de pe drum ne facea iar cu ochiul, facandu-ne sa ne oprim din cand in cand plini de admiratie. Drumul merge numai pe coasta, e incredibil de frumos. Renii si-au facut aparitia din nou si ne-au rasfatat de-a dreptul cu prezenta lor. Merita din plin sa parcurgeti acest drum cu masina.

Peste la uscat, ocupatia de secole a norvegienilor.

Capul Nord nu este cel mai nordic punct al continentului. Acesta e situat pe o insula-Magerøya legata de continent printr-un tunel, tunelul Capul Nord. Continental, punctul cel mai nordic al Europei se afla in Kinnarodden, o localitate situata la ca 60 km spre est. Iar pe Magerøya, punctul cel mai nordic se afla in punctul numit Knivskjellodden.  Cum insa ambele puncte sunt greu accesibile cu masina, la ambele se ajunge doar pe jos, dupa drumuri de cateva ore sau chiar o zi, ori cu barca, punctul turistic a fost stabilit aici, la Nordkapp.

Surpriza mare de tot cand am ajuns la tunel, pentru ca absolut peste tot citisem ca se plateste, a fost sa vedem un afis pe ghiseul unde se platea, prin care se aduce la cunostinta turistilor ca: "in data de 29 iunie 2012 tunelul a fost amortizat, intrarea fiind libera in continuare". Asadar, daca ajungeam cu 4 zile mai repede, am fi platit. Aviz amatorilor! :))

Am avut si aici rezervata o casuta, timp de doua nopti, in campingul Nordkapp. De data asta una mai modesta, cu toaleta si bucataria la comun, dar am avut o chiuveta (numai cu apa rece), un frigider si o plita cu doua ochiuri in casuta. Plus internet wireless. Iar surpriza mare a fost sa vedem o masina inmatriculata in Ro care a innoptat in acelasi camping, dar nu i-am vazut pe proprietari din pacate...

Vremea de aici insa, ne-a dat peste cap absolut toate sperantele. O ceata deasa acoperea inca in seara cand am ajuns, platoul de sus. Campngul era intr-o vale, la 20 km de punctul final. In vale nu se intrevedea nimic din ce era sus, asa ca am facut o incercare, desi se arata innorat...Ca sa intri pe platou, se plateste. Ceea ce nu stiam noi era ca aceste bilete sunt valabile 48 de ore, asa ca vazand ceata care se arata destul de deasa (nu stiam ce avea sa urmeze!) ne-am intors la casuta, sperand o imbunatatire a vremii in ziua ce va urma...Noaptea insa, undeva spre dimineata (nu am exact notiunea timpului din cauza luminii non-stop) s-a pornit un vant napraznic, aveam impresia ca ne ia pe sus cu casuta cu tot. Ne-am trezit destul de tarziu, situatia nu se imbunatatise defel, vantul batea cu putere, ploua marunt si tare, se anunta pe dupamasa vant si mai puternic, iar norii-ceata coborasera si mai jos. Cu toate astea n-am avut de ales. Eram atunci, acolo, am mers pe platou. Temperatura scazuse si ea. Daca seara dinainte arata inca 12-14 grade celsius, acum ziua, abia erau 8-10 grade. Cu vantul foarte puternic, imi inghetau mainile pe aparat si urechile sub gluga. Am facut totusi turul platoului, ne-am pozat in ceata si am mers sa ne incalzim in cladirea de pe platou. Am facut drumul intors la casuta, am mancat si am mers inapoi pe platou spre "seara". Cu gandul ca cine stie, poate la 12 noaptea minunea se va intampla, ceata se va risipi ca prin minune si soarele de la miezul noptii ni se va arata in toata stralucirea. Am stat la o masa in restaurant, pana dupa miezul noptii, totul acolo se inchide la 1 noaptea. Fara succes insa...

Un troll, sa nu uitam ca suntem in tara lor.

Soarele, asa cum visam sa il vedem...

Trolli, trolli...

Dupa o noapte cu vant continuu, dimineata ne-a dat ceva speranta. Cerul era putin mai deschis, dar din camping nu aveam cum vedea ce e pe platou. Oricum nu mai aveam nimic de pierdut. Am facut curat in casuta, ca sa o predam si am plecat din nou spre platoul Capului Nord. Soarele nu se aratase, dar ceata se risipise de tot, asa ca am vazut frumusetea locului, in toata splendoarea lui. 

M-au impresionat foarte tare numarul mare de biciclisti, singuri, cu cort sau nun la purtator. Acesta dormise in casuta vecina cu noi si l-am vazut cand a plecat la drum...l-am ajuns din urma.

Knivskjellodden, cel mai nordic cap al insulei. Am fi vrut sa ajungem si noi pe jos, era un drum de cateva ore...dar din pacate vremea nu ne-a fost favorabila...

Cabinele unde se plateste intrarea pe platou.

Drumul pana la platou.

A iesit si soarele...

Drum de coasta.

Concediul nostru se apropie de sfarsit. Maine ajungem in Finlanda, il cautam pe Mos Craciun in toiul verii. :) Iar apoi e drumul pana acasa...3 zile prin Sudia, acelasi drum ca la venire. Va urma!