Țările Balcanice. Muntenegru

O nouă dimineață și aceeași priveliște din balcon. Aș putea să stau aici cateva zile și tot nu m-aș sătura. Dar azi e ziua în care părăsim Dubrovnik cu destinatia Albania, Tirana. Avem un drum destul de lung de făcut, vom traversa Muntenegru si GPS-ul ne arată 5 ore și 29 de minute, am ales drumul de coastă și vrem sa ne oprim in Kotor.

Avem timp de micul dejun cu vedere la mare, strângem hainele in valize, spunem la revedere gazdelor noastre si plecăm.

Drumul e frumos, trecem pe coasta dantelată a Muntenegrului si ajungem in Kotor, exact bine pentru a vedea puțin orașul vechi și a lua masa de prânz.

Orașul vechi din Kotor e si el pe lista UNESCO, aveam sa constatăm ulterior ca vom vizita multe asemenea vestigii de-a lungul concediului nostru. Orașul a fost sub ocupație venețiană timp de aproape 4 secole, ceea ce și-a pus amprenta asupra stilului clădirilor. Un orășel aparte, cu iz venețian.

Dar noi ne continuăm drumul, ajungem în Budva și ne oprim sa vedem de departe peninsula Sveti Stefan, care are o istorie interesantă.
La inceput, insula (pe acea vreme) a fost populata de 12 familii, pt ca în anii 1800 să ajungă să aiba 400 de locuitori. În timp insă, s-a depopulat și in 1954 aveau să locuiască doar 20 de persoane acolo. Regimul comunist iugoslav i-a mutat însă și a transformat (pen)insula în resort de lux pentru persoane excusiviste. În acei ani, persoane de renume au vizitat resortul, printre care Kirk Douglas, Orson Wells, Sophia Loren. Dupa ce (pen)insula a revenit Macedoniei, a urmat declinul, până când guvernul macedonian a invitat concernele interaționale să propună proiecte de revitalizare a resortului. Astfel că din 2009 insula e concesionata concernului Aman pentru 30 de ani, momentan insula fiind Aman Resort. De menționat ca Djokovic s-a căsătorit pe Sveti Stefan in 2014.

Drumul nostru se continuă peste dealurile muntenegrene, ajungem la un moment dat sus pe o culme și nu putem să nu imortalizăm momentul.

E întuneric cand intram in Tirana și nu mai găsim nimic demn de remarcat pe drum. Nici timp sa facem cautări nu mai avem. 

Tirana ne surprinde prin traficul haotic, ne simțim in Napoli, unde nicio regulă de circulație nu e valabilă. Ne ia o vreme să ne dăm seama că benzile de circulație deși sunt 2 sau chiar 3 pe sens, nu au nicio importanță, se circulă amestecat, cu heirupul, câte mașini încap, se depășește cine cum apucă. Iar în sensul giratoriu semnul cedează trecerea e acolo ca să fie, nimeni nu îl respectă. Primim claxoane si ni se face și cu farurile din spate să ne dăm la o parte, pe marele bulevard al Tiranei. 

Ajungem cu bine la hotel și ieșim la o bere, să ne răcorim. E ora 22 și e multă lume pe stradă, e multă lume in cefenele si baruri. Doar acestea sunt deschise la ora asta, lumea de la mese bea cafea espresso (ghicim noi dupa cănile de acea mărime) si apă. Nimeni alcool. Oh da, suntem într-o țară preponderent musulmană. Indrăznim totuși să intrebăm la un bar, au bere doar la sticlă si nu albaneză :). Da, avem noi un fix să bem bere locală si la halbă :). Ne mulțumim cu ce găsim, ne răcorim (sunt 28 de grade la acea oră deși soarele nu mai e de multă vreme pe cer) și ne retragem la răcoarea camerei de hotel să ne odihnim. A fost o zi lungă.