Scotia-slalom printre ploi. Glasgow partea 1

Scotia-o tara ploioasa, nu e doar proverbial. E purul adevar si cine isi imagineaza ca poate vedea Scotia fara ploi, sa-si ia gandul! Cineva spunea ca in Scotia trebuie sa ai mereu umbrela la tine cand pleci din casa, chiar daca afara straluceste soarele. Si avea dreptate. Ploua rapid, 10 minute, pentru ca apoi soarele sa straluceasca...pentru 10 minute. Si iar sa ploua...o ritmicitate care e oarecum plictisitoare(iaaaar ploooouaaaa!!!!) si daca nu esti inarmat sa o infrunti(fizic si psihic), concediul iti va parea o corvoada.

Asadar ne-am cazat in Glasgow, central, la hotel IBIS. Ne-am aprovizionat de la receptie cu pliante care mai de care mai promitatoare incercand sa trasam succint cele doua zile pe care le programasem in oras. De acasa stabilisem doar ca vrem sa ajungem la Glasgow Science Centercare parea promitatoar pentru adulti si copii deopotriva. Restul era la libera alegere, loco. Dupa studierea pliantelor am concluzionat ca merita vazut orasul dintr-un Sightseeing hopp-on/hopp-off, ceea ce si planificam pentru a doua zi. Scapam astfel de stresul condusului in aglomeratia orasului, se potrivea perfect pentru ca ne lasa si lua de la Science Center iar apoi puteam ajunge in alte locuri pe care doream sa le vedem...

Dar cum stiti deja vorba, "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ", dimineata ne intampina cu o ploaie care nu pare sa vrea sa dea inapoi. Cer gri si rapaiala serioasa. Ovi trebuia sa mute masina intr-o parcare, o lasasem in fata hotelului si de la 8 dimineata trebuia platit. Insa in Scotia nu e ca in Suedia unde la parcarile automate poti plati cu card(de asta am suferit in tot concediul, pentru ca mereu "ne prindea" parcarea fara monede la noi...) si singura varianta de plata cu cardul erau parcarile mari, nu pe strada, unde acceptau si card. Ploua atat de tare incat a ajuns "murat" la hotel, desi parcarea nu era departe...Am hotarat sa luam micul dejun si daca ploaia se mai opreste, mergem la statia de hopp-on/hopp-off, era la cateva strazi distanta. Ghinionul insa era de partea noastra, ploaia nu se oprise nici dupa micul dejun si crezand ca asa va fi toata ziua(dar ne-am inselat si ne-a parut rau pana la urma ca nu ne-am urmat dorinta) am ales totusi varianta masina. Nu fara peripetii caci tanti GPS nu avea in "cap" Science Center. Am ajuns la ea cautand din aproape in aproape o strada pe care o cunostea si ne-a ghidat asa.

Science Center nu s-a dezmintit si am avut cateva ore de relaxare si distractie. In plus, am ales sa vedem un film 3D la cinema-ul centrului: Transformers 3.

Ceea ce ne-a surprins a fost faptul ca la ora 17 toate muzeele inchid. Am vrut sa vedem si un muzeu in dupamasa aceea dar nu mai aveam cand. Desi afara era tot innorat si cum va spuneam soarele se arata pentru 10 minute printre picaturi de ploaie, am lasat masina in parcare si am pornit pe jos, cu harta in mana, prin centrul vechi al orasului sa-l exploram. Iata ce am vazut:

Seara am incheiat-o tradandu-i pe scotieni si delectandu-ne cu o bere irlandeza :). Dar va veni si revansa...

Va urma!

vacanta 2011-putin prin Oxford

Intreabarea a venit destul de devreme, atunci cand era timp de gandit, planificat, rezervat. Undeva prin martie, aprilie...

-Unde vrei sa petrecem concediul vara asta?

-Nu stiu, am spus...si nici timp sa ma gandesc acum nu am. Unde ma duci, e foarte bine, va fi ceva surprinzator.

Eram prinsa in febra navetei, a cursurilor si laboratoarelor, a examenelor...cand sa ma mai gandesc si la concediu? Asa ca totul a ramas pe umerii lui, iar alegerea aveam sa o aflu mai tarziu, precum si planificarea in linii mari a concediului de vara: SCOTIA! Aveam sa vedem Scotia, sa ajungem in munti, sa cautam monstrul din Loch Ness si sa vedem castele(bantuite de fantome cum visa Silvia).

Planificarea era sa plecam spre Scotia dupa 12 zile de concediu in tara natala sid e acolo sa revenim acasa. Nu va voi plictisi cu amanunte despre drum, va voi spune doar ca a durat 3 zile din Satu Mare in Glasgow si ca am innoptat in Regensburg in Germania si in Dunkuerque in Franta. Din acest ultim oras-port am luat feribotul spre Dover, cu DFDS Sealines. (Dupa cum vedeti am renuntat la eurotunel pe care l-am incercat o data. Din mai multe motive...primul e sentimentul acela de claustrofobie la care esti supus 50 de minute si apoi pretul care e foarte ridicat. In plus cu feriboturi suntem obisnuiti :). Dar curiozitatea a fost mare prima data, e un "must" sa treci o data in viata prin eurotunel.)

Ne-am trezit devreme, la 8 pleca feribotul, la 7 trebuia sa fim in port, la 6.30 am plecat de la hotel...vaporul mare si frumos, elegant cumva. Durata traversarii e de 2 ore iar cand ajungi catre Dover privelistea ce ti se arata e extraordinara. Acele White cliffs of Dover si castelul care se vede de departe...

Dar toate astea s-au risipit repede...pentru ca avea sa inceapa aventura vietii noastre. 7 zile in Marea Britanie, pentru a doua oara cu masina dar prima data fusesera 80 km pana in Londra si inapoi, din Calais. Fara sa ne mai plimbam cu masina pe altundeva...

Am coborat asadar pe taram britanic si tanti care ne povestea din cutia GPS-ului ne-a avertizat serioasa sa conducem pe partea stanga a drumului...asa am facut si dupa cateva giratorii in care primeam mereu indicatiile pretioase sa nu o luam inspre dreapta, ci mereu spre stanga, am intrat pe autostrada. Aveam de facut aprox 800 km pana in Glasgow si aveam o zi intreaga la dispozitie. Condusul pe partea stanga nu e ciudat pe autostrada, te obisnuiesti repede(zic eu, care nu am fost sofer :)). Mai greu e sa realizezi ca limitele de 50 nu sunt in km ci in mile si sa calculezi cat e asta, sa nu incurci la distante milele simbolizate cu m, cu metri si sa tii minte inainte sa ajungi la hotel sa ai la tine sau sa cumperi un transformator pentru prize. :)

La un moment dat ni s-a facut foame si la un indicator catre un loc de parcare cu mancare am iesit de pe autostrada. Aici a fost putin ciudat, am ajuns pe un drum local, cu intersectii. Parcarea aceea nu era la marginea autostrazii cu la vreo 2-3 km si ajungeam in localitati. A fost piatra de incercare si prima iesire in "lumea" circulatiei britanice. Conlucrarea intre sofer(Ovi) si copilot(eu) a functionat de minune. Eu ii dadeam liber din dreapta, il mai dirijam si aminteam sa nu uite banda, am gasit parcarea care era parcarea la un magazin supermarket. Ne hotaram totusi sa intram, prea eram curiosi sa vedem ce exista in magazine. In plus, stiam ca sunt magazine unde mai gasesti si restaurante, ceva gen mall...dar nu era cazul acestui magazin. Asa ca prima masa britanica am servit-o pe bancheta masinii, am mancat sandwich-uri facute de noi din chiabatta, unt si ham. Ca desert o banana. Si am vrut sa plecam mai departe. Pe drum observasem insa un indicator catre Oxford, nu trebuia sa fie departe. Cerem GPS-ului sa ne spuna cat e si cum nu e departe, ne hotaram sa facem ocolul. Asadar, in dupamasa aceea am vizitat Oxfordul, fara sa intram in amanunte, am vrut sa luam putin pulsul unui oras vechi, am reusit. Ne-am plimbat pe strazi, am respirat istorie si ne-am reintors la masina. Taman cand gardianul parcarii se fataia in jurul masinii noastre, ii facea fotografii si ne dadea amenda. Depasisem cu 10 minute termenul la "pay and display"-urile parcarilor britanice. Incepuse si ploaia, ne-am adapostit si am privit de departe cum nici ploaia nu l-a induplecat pe gardian sa amane amenda. Asadar am plecat din Oxford pe ploaie si cu o hartie pe parbriz care ne anunta ca avem de platit comunitatii oxfordiene 50 lire in decurs de o luna. Daca faceam plata(ceea ce am si facut) in termen de 14 zile, se multumeau si cu 25 de lire. Misto britanicii, nu? :)

In Glasgow am ajuns seara, vorba vine ca era inca lumina, desi era cam pe la ora 22. Dar despre astea si despre cele doua zile jumate petrecute in Glasgow, despre binecunoscutele ploi scotiene, data viitoare.