Teritoriul indienilor Navajo. Ora buclucasa

Dimineata cand ne-am trezit la primul nostru hotel in Page (aveam sa dormim doua nopti la doua hoteluri diferite, pentru ca erau atat de pline, incat nu am gasit doua nopti consecutive la acelasi hotel), am vazut privelistea asta: 

Tinutul indienilor Navajo, pamant rosu, canioane. In departare se vedea lacul Powell.

Acuma trebuie sa va povestesc cum ne-am pacalit cu ora. Pe drum, venind spre Page, la un moment dat pe tf meu s-a schimbat ora. Era setat pe schimbare automata. Vazusem la trecerea dintre Nevada si Arizona ca nu se schimbase ora (desi noi tineam minte altfel). Pe Hoover dam, exact la mijlocul podului unde trece granita intre cele doua state, se afla doua ceasuri. Unul in Nevada si altul in Arizona, ambele aratau aceeasi ora. Noi tineam minte de acum 9 ani, ca cel din Arizona arata o ora in avans...ori nu ne aducem noi bine aminte, ori s-a schimbat intre timp. In tot cazul, era aceeasi ora si in Nevada si in Arizona. Dar in Arizona tf meu (numai al meu) s-a schimbat brusc cu o ora in fata. Aveam de gand sa il reglez dar cand am ajuns la hotel am uitat, l-am pus sa sune si dimineata ne-am grabit la micul dejun. Era deja trecuta ora la care se termina micul dejun, lumea inca venea, servitorii incarcau inca cu mancare bufetul, in loc sa il stranga si nici atunci nu mi-am amintit de ora...abia cand am plecat spre Canion si am intrat, cand tipa de la bilete ne spunea ca nu este tur liber decat la ora 13, ne-am reamintit de ora...Cand Ovi a intrebat-o cat e ceasul acum, ne-a confirmat ca ora nu se schimbase, decat pe ceasul meu. Eram asadar cu o ora mai devreme decat stiam noi. :) Am cumparat biletele pentru turul e la ora 13, trebuia sa fim cu 15 minute inainte acolo ca sa ne imparta in camionetele cu care aveam sa plecam spre canion si ne-am intors in oras. Aveam 3 ore la dispozitie, am mers sa vedem Glen Canyon Dam si lacul Powell. Iar la sfarsit am dat o tura de Walmart (il zarisem pe drum) ca sa ne luam apa, bauturi tonice si ceva dulce sa mancam. Nu ne era foame de pranz dar urma sa ni se faca daca nu mancam ceva. Iar pe caldura aceea seaca de 40 de grade, stiam ca nu putem rezista fara energie si apa. 

Iata Glen Canyon Dam si Lacul Powell pe care l-am vazut si dupa vizita in canion, pe apus de soare, colorat in galben-portocaliu, o splendoare.

Page e oras al indienilor Navajo iar canionul Antelope e pe teritoriul lor. Nu se poate intra in canion decat dusi de ei, sunt cateva firme care cu asta se ocupa, toate ale indienilor. Noi am ales firma care e chiar la intrare in canion, ne-au transportat ei cu camionete, cate 10-11 in fiecare grup. Soferul era si ghidul nostru prin canion. Canionul Antelope are doua parti, pentru care se plateste separat. Noi am ales sa mergem numai la Uppper pentru ca era foarte cald si am zis ca nu rezistam atata timp in caldura. 

Canionul e ceva special, il stiam din fotografii dar sa il vezi in realitate e intr-adevar o experienta. Munca apei si a vantului in sute de ani. 

Cand am intrat noi in canion, in departare erau nori de furtuna. Ghidul ne-a spus sa stam in grup, sa nu ne departam, caci daca incepe ploaie mare si se da semnal de evacuare, trebuie sa iesim cat de repede din canion. Apa poate sa se stranga si are putere mare incat poate sa duca corpuri de oameni si poate fi periculos. Din fericire au fost doar cativa stropi si am putut sa savuram canionul fara graba. 

Iata cam ce am vazut:

Seara am terminat-o la un restaurant unde am mancat pizza, iar Silvia niste paste, desi ea e mare iubitoare de pizza. S-a limitat doar sa manance o bucata :). Si apoi ne-am dus sa ne cazam din nou, la al doilea hotel. Maine aveam drum lung, prin Monument Valley.