Paris, drumul pana acolo - Vaduz si Strasbourg

Satu Mare-Paris a fost ruta pe care am mers anul acesta in concediu. Din motive romanesti am fost retinuti doua saptamani in tara, desi planificasem putin altfel concediul din aceasta vara si a trebuit sa renuntam la o parte planificata inainte de Paris. Ca o compensare pentru asta, am facut un ocol prin Vaduz si Strasbourg.

Pentru ca pana la Paris sunt 2000 de km, drum pe care il faci in doua zile cu masina daca mergi intins, noi am facut de data asta 3 zile, cu doua nopti pauza, ca sa avem timp de vizitat putin cele doua orase. Prima noapte a fost in Viena, atat de binecunoscuta dar si draga noua. Alpii pe drum dupa Viena sunt la fel de frumosi si de data asta am mers pe un alt drum decat cel cunoscut. La Vaduz, capitala Lichtensteinului am ajuns pe inserat. Locurile sunt frumoase, cu case mari si limba incalcita. :) Desi oficial se vorbeste germana, la radio se vorbea o germana cam ciudata. Tot ce am facut a fost sa vedem castelul princiar, care strajuieste deasupra localitatii. Castelul nu este insa deschis publicului, insa se ajunge exact la intrarea lui unde scrie frumos ca este "domeniu privat" si ca "intrarea este interzisa". L-am admirat de afara, ne-am bucurat de privelistea frumoasa de pe deal si am plecat mai departe.

Am innoptat la Mulhouse in Franta si in ziua urmatoare am oprit la Strasbourg ca sa vizitam Parlamentul European. Un loc intr-adevar impresionant si daca nu aveam copilul cu noi puteam asista si la o sedinta a Parlamentului(in sala au acces parca copiii peste 14 ani doar). Plus ca e limitat numarul de turisti. Oricum, locul e unul maret, impresionant si merita o vizita. Strasbourgul merita si el mai mult decat o vizita la Parlament sunt sigura, noi insa eram constransi de timp(asa credeam, veti vedea la postarea despre Paris :)) si am plecat catre capitala franceza. Va urma!

Tara mea de glorii, tara mea de dor-Busteni, vara 2010

Singura nostra excursie mai departe de "casa" in vacanta petrecuta in Ro a fost la Busteni. Avusesem mai multe planuri dar datorita timpului scurt, ocupat mai mult cu vizite la rude si prieteni le-am amanat pe alti ani. Busteniul l-am mai vizitat acum trei ani, in vremea in care visam deja la Suedia. Am vrut atunci sa ajungem la Babele si Sfinx dar fiindca indicatoarele sunt total inexistente si moi sau je sau cum vreti sa imi spuneti aveam un fix ca la Babele se urca din Sinaia(fusesem la Babele prin 1991/1992 si cica stiam eu sigur :)) am ajuns la Cota 1400. Deh, frumos si acolo, la vremea aceea ne-au intrigat gunoaiele imprastiate peste tot chiar si acolo sus(fusesem de curand in Tatra Slovaca si ne ramasese in minte curatenia de acolo) dar privelistea e frumoasa. Totusi, voisem sa vedem vestitele pietre modelate de ploi si vant si am pornit vitejeste sa parcurgem cei aproximativ 350 km spre destinatie. Invatati cu fluiditatea circulatiei de pe autostrazi am socotit ca in aproximati 4 ore ar trebui sa fim la Busteni, insa cum am dat de circulatia de pe drumurile romanesti-aglomerate, pline de tiruri si camioane, cu nebuni care intra in depasiri absolut datatoare de infarct, ne-am readus aminte de groaza cu care plecam mereu la drum si am stat cumintei la viteze regulamentare, uneori in urma camioanelor din imposibilitate de a depasi, mergand in coloane la 60-70 la ora...iar drumul ne-a luat in total 8 ore. Dupa cum e vorba "totul e bine cand se termina cu bine" ne-am bucurat ca am ajuns cu bine, chiar daca planurile noastre de a urca in acea dupamasa s-au dat peste cap. Am sperat ca in cei trei ani trecuti de cand incercasem intaia data sa ajungem sus pe munte, problema indicatoarelor catre telecabina se reglase, dar dupa ce am dat un tur in sus si in jos pe strada principala a Busteniului, am renuntat. Cu gandul la o cazare, am cotit pe o strada unde un indicator ne ducea catre Hotel Silva. :)) Da, numele ne-a atras mai ales dupa ce Silvia ne anuntase ca din numele ei de pe indicator lipseste un I :)). Strada se numea a Telecabinei si ne-am spus reciproc ca pe acolo trebuie sa fie telecabina pe undeva.
(Fac o paranteza sa va spun ca acum trei ani am fost cu doua prietene dragi S si M, impreuna cu copiii lor de varste apropiate de a Silviei, la o drumetie la Cascada Urlatoarea, prima noastra escapada pe munti si trecusem pe langa hotelul acesta si pe langa telecabina, dar uitasem. Mi-am adus aminte de tot cand am ajuns la hotel si in zona respectiva si le-am imbratisat in gand pe fetele dragi si copiii lor. Nu stiu daca ele vor citi aici, dar daca da, se vor recunoaste. Va pup!)
Asadar am ajuns la hotel si desi imi aminteam locul, inca nu depistasem telecabina. Hotelul e mare si frumos, nou renovat si destul de scump, desi intre noi fie vorba asa de ieftin nu dormi nicaieri in vest la un hotel de categoria aceasta. Ne-am cazat si ajunsi in camera primul lucru a fost sa mergem pe balcon(receptionista ne spusese ca primim o camera cu vedere la munte) sa admiram muntii, dar mai intai ne-au cazut ochii pe...telecabina! aflata exact in spatele hotelului, ne-a convins ca hotararea de a opri la hotelul asta nu a fost intamplatoare...
Seara a trecut repede, am mancat cea mai buna pizza de multa vreme incoace la o pizzerie aflata imediat cum am coborat pe strada, am aflat si ca telecabina nu circulase in ziua respectiva pe motiv de vant puternic dar ca maine cu siguranta va circula. Stiu ei localnicii ce stiu!

Ziua urmatoare nu se arata cu nimic mai promitatoare: norii invaluiau de buna dimineata culmile muntilor, vantul batea dar pe alocuri soarele se arata dintre nori...Dupa un mic dejun copios servit cu generozitate in sala mare si goala de catre chiar sefa de local, am plecat cu telecabina(care curios pentru vremea de afara, functiona) spre varfurile Bucegilor.
Frumos, chiar daca ceata invaluia totul, chiar daca existenta indicatoarelor in momentul acela cetos era imperios necesara si era sa ne faca sa "pierdem" Sfinxul dar chiar si pe noi prin ceata.

In final, va invit cu drag sa mergeti la Busteni, va doresc sa prindeti vreme buna si sa puteti vedea mai multe decat noi...e un loc special care merita vizitat, amintit, memorat.

Disneyland Paris

Pentru ca am promis unei persoane dragi sa incep relatarea concediului din aceasta vara cu Disney, iata ca ma tin de cuvant...

E imposibil sa ajungi la Paris, sa ai cel putin un copil in dotare si sa nu aloci cel putin doua zile pentru vizitarea celor doua parcuri: Disneyland si Walt Disney Studios. Sigur ca daca vrei sa aprofunezi si sa ai timp pentru absolut toate atractiile, atunci trebuie alocate mai mult de doua zile. Dar pentru noi au fost suficiente, desi Silvia ar fi vrut de atunci sa ajunga acolo in fiecare zi :). Acum vrea sa faca un Disney pe insula :). I-a placut tare mult si cred ca varsta aceasta, in jur de 6-7 ani e perfecta pentru o vizita in parcurile Disney.

Inca nu am apucat sa scriu despre vizita noastra de acum 5 ani la Disney World Florida, unde am vizitat 4 din cele 6 parcuri existente. Comparativ, Disney din Paris e mai mic si venind de sus in jos(adica vazand prima data Orlando) Disney Paris pare un fratior mic, dar suficient ca sa iti invoce sentimentul acela de frumusete, magie, visare, transpunere in lumea desenor animate si a personajelor Disney atat de indragite deopotriva de cei mici si cei mari. E fascinant sa vezi pe "viu" personajele animate, sa poti da mana cu ele, sa primesti semnaturi si apoi sa te transpui in povestile fiecaruia.

Vizita la Disney nu a fost organizata amanuntit, nu am stat sa facem planuri pe unde mergem prin parcuri, am lasat totul sa fie surpriza la fata locului si nu am nici un regret. A iesit minunat, am avut timp de atractiile importante, de mancat si de odihna pe o banca, am urmarit paradele de zi si de noapte si in prima noapte focurile de artificii.
Am vrut sa luam bilete online dar ne-am trezit prea tarziu si biletele ajungeau prin posta dupa ce noi eram plecati. Totul a ramas ad-hoc si nu stiu daca noi am avut noroc sau pur si simplu asa e mereu(citeam de la altii care au fost sa sunt cozi foarte mari la bilete, ne pregatisem sa fie asa si poate de asta nu am fost dezamagiti :)). Coada la bilete ne-a "luat" 10 minute. Cu harta parcurilor in mana am pornit la explorat. N-am sa va dau amanunte la ce atractii ne-am oprit, asta consider ca e la alegerea fiecaruia.
Cozile in general nu au fost mari, intre 20 si 40 de minute asteptare. Asteptare care e "in mers" si practic nu simti ca stai la coada. Si daca o iei ca pe o relaxare, unde ai timp sa povestesti cu copilul despre ce distractie urmeaza, consider ca e o batalie castigata. In fapt, am mers la Disney nu sa bifam distractii ci sa ne simtim bine, indiferent ca stam la "coada", ca admiram frumusetile din jurul nostru sau ca visam cu ochii deschisi la lumea magica in care am intrat. Dar sa revenim la lucrurile practice. Exista acele fast-pass-uri la aproape toate atractiile. Fast-pass e un bilet pe care il obtii de la automatele aflate in imediata vecinatate a atractiei, sunt gratuite prin "bifarea" biletului de intrare(deci atentie! pastrati biletulde intrare in parc pana la sfarsitul zilei, in cazul in care luati pentru o zi) in automatele respective. In zona automatelor esti anuntat intervalul orar(e de regula 30 de minute) pentru care obtii fast-passul. Noi am renuntat la ele pentru ca ar fi fost tot un dute-vino caci peste o ora, doua trebuia sa revenim la locul de unde luasem fast-passul. Am preferat cum spuneam sa stam la "cozi" si eu spun ca a fost alegerea buna. Intr-un singur loc, unde coada era de "o ora" am luat fast-pass. Am revenit peste doua ore si am avut neplacuta surpriza sa constatam ca toata lumea luase fast-pass :)) si acum era imbulzeala la intrarea aceea :((. Preferam de 1000 de ori sa stam la coada decat la o imbulzeala stil romanesc de "care pe care". Asa ca am stat cat de in spate am putut, ne-am imbulzit si noi ca lumea ne impingea de la spate si am intrat in final, ajungand tot la o coada...e drept ca de doar 10 minute...Asadar sfatul meu ar fi: stati la cozile normale, e mult mai distractiv decat nervii de la imbulzeala.
Mancarea in parcuri e variata, gasesti mancare pe toate gusturile. Pentru cei mai simandicosi sunt restaurante cu servire a la carte, cu preturi pe masura. Dar sunt si restaurante gen fast food cu mancare buna, sau pizza, sau locuri de unde poti cumpara sandwich-uri delicioase, muffins si alte prajiturele sau fructe, la preturi absolut rezonabile. Depinde de ceea ce doresti. Tot ce trebuie este sa consulti harta cu indicatiile de pe ea...

Tips-uri despre cazare nu pot sa dau. Am locuit la un hotel Ibis in Paris si am condus masina in ambele zile, cate 35 de km dus si intors. Dar pot sa va dau un tips despre parcare. Nu mergeti la parcarea parcurilor, unde costa 16 euro pe zi. Urmati indicatoarele catre parcarea Disney Village si parcati la 8 euro pe zi. Plus ca nu e aglomerat...

In rest...mergeti la Disney si distrati-va, traiti frumos prin ochii copiilor magia momentelor de neuitat! Si ce fericire mai mare decat fericirea din ochii copilului tau mai exista?