Era o zi de sambata, lumea libera, daca ar fi fost cazul urma sa mergem la urgenta. Ca norocul n-a fost.
In dimineata urmatoare, Ovi se simtea mai bine. Durerea de gat era tot acolo dar altfel se simtea ok. Am hotarat ca putem merge sa vedem Cape Point si Capul Bunei Sperante. Stiam ca e mult de umblat, nu stiam exact cat.
Fish Hoek se afla exact la intrarea pe peninsula, nu aveam mult de mers, vreo 15 km.
Rezervatia Naturala Cape point unde se afla cele doua puncte de atractie, e deschis intre ora 8 si 20. Toate masinile ce intra, trebuie sa iasa pana la ora 20, altfel primesti amenda. Se poate innopta la ceva casute, dupa cum citesc pe site.
La intrare se palteste o taxa, primesti o harta si masina trebuie lasata la parcare, Din nou parcarea cea de sus era plina, am fost dirijati sa lasam masina intr-o parcare mai jos si de acolo am fost transportati cu autobuz pana la "baza" de unde se viziteaza pe jos Cape Point si Capul Bunei Sperante.
Cape Point fiind mai aproape, am ales sa il vizitam intai. Exista posibilitatea sa urci cu funicularul, dar noi am urcat pe jos. Era foarte cald, a fost cam greu, dar a meritat din plin.
Nu stiu cat de bine se vede in fotografia de mai jos, era tare departe si am incercat cu zoom cate de mare...e un eland, una din antilopele uriase din lume, care face parte din fauna rezervatiei. Noi am vazut-o mai vine cu binoclul.
De sus, de la far, se vede jur imprejur si imaginile sunt spectaculoase.
Ajunsi inapoi la "baza" ni s-a facut foame si cum era inca tare cald, am hotarat sa mancam. Am gasit restaurantul Two Oceans, unicul din Rezervatie. Despre care am aflat ulterior, ca e unul din cele 10 restaurante ale Cape Town-ului unde e musai sa mananci! :)
Am fost norocosi si am primit o masa pe terasa, la umbra, cu privelistea asta !
O sa ma iertati, nu prea fac poze la mancaruri, dar nu m-am putut abtine. Seafood excelenta!
Cu bateriile incarcate, am luat drumul Capului Bunei Sperante. Un drum lung exact cum scrie pe placa, noi am facut opriri, am coborat la Dias Beach si ne-am bucurat la fiecare pas de frunusetile naturii.
Printre altele am gasit si niste animalute dragute, semanau cu rozatoarele dar erau mari, mai mari ca iepurii. Nu le-am identificat :).
Am ajuns! Aici e Capul Bunei Sperante!
Inapoi am urmat acelasi drum, soarele apunea si lumina era fantastica.
Cand am ajuns inapoi la baza, am stat putin sa ne odihnim si sa ne gandim cum ajungem la parcarea de jos. Venisem cu autobuzul, acum erau doar cateva masini parcate si un autobuz militar. In timp ce povesteam ca o luam pe jos, se apropie de noi un barbat imbracat in militar si ne intreaba daca avem masina parcata in parcarea de jos. Cand am raspuns afirmativ, ne-a spus ca ne duc ei acolo, ca pe noi ne asteptau :). Am fost vedete pentru o dupamasa! Am ajuns in parcare si doar masina noastra era acolo. Am multumit si ne-am tot intrebat de ce ne-au asteptat, ce era periculos...probabil animalele salbatice...si imediat am dat de...
...o ceata de babuini. Unul dintre ei s-a urcat pe masina, oprisem sa ii vedem de aproape si sa le facem poze. Pentru ca peste tot erau avertizari sa nu ne apropiem de babuini ca sunt periculosi si mai ales sa nu ii hranim, am stat cuminti in masina si am fotografiat asa:
Mergand spre iesire, am vazut o intersectie unde scrie Capul Bunei Sperante si am luat-o intr-acolo. Am ajuns la baza ei. Si din nou poze:
Am ajuns la iesire la limita, cu doua minute peste ora 20 si a trebuit sa ne trecem numele pe o lista...ca daca se mai intampla o data, platim!
Va urma
