Țările Balcanice. Grecia, Meteora

E timpul sa părăsim Albania. Plecăm cu sentimente amestecate. O parte ne-a plăcu, ne-a surprins plăcut această țară despre care știam atât de puțin. O altă parte însă, ne-a amintit de România. Cu părere de rău o spun, nu cu drag.

După cum spuneam, plecăm nu pe drumul de coastă, așa cum am fi vrut. Alegerea o facem pentru siguranța noastră, după ce am văzut cum se conduce pe șoselele albaneze.

La Meteora, mai exact in orașul unde vom staționa două nopți, Kalampaka (sau Kalambaka după google), ajungem seara după ce s-a lăsat întunericul. Știm din pozele de pe bookning că hotelul la care urmeaza să stăm, e exact la poalelele munților, că sunt camere care au vedere la curtea interioară, exact spre munți.
Avem norocul să primim o astfel de cameră. E atât de liniște...atât de frumos! Ne tentează să rămânem aici pentru restul concediului :). Avem si terasă, stăm in întuneric cu un pahar de vin în față, ascultând liniștea, greierii si urmărind licurici in zbor. În față se văd contururile munților. Nu reușsesc insă să fac o poză nocturnă si renunț.

Dimineața ne trezim cu liniștea și cu acest peisaj!

Spre plăcerea noastră, terasa unde luăm micul dejun are exact aceeași priveliște ca și cea de la terasa camerei noastre. E foarte cald afară insă, vom sta in prima dimineață înăuntru.

Recepționerul ne oferă detalii despre locurile pe care dorim să le vizităm. Inițial vrem să mergem pe jos. Nu e tare mult de mers, insă e de urcat, e foarte foarte cald și eu simt că nu voi face față drumului. Ne răzgândim și luăm mașina. 

Peisajul e de nepovestit. Ne hotărâm să începem cum ne-a recomandat recepționerul, cu mănăstirea marelui Meteoron, cea mai mare si vizitată dintre cele 6 mănăstiri de aici. 

Reușim să găsim un loc de parcare și urcăm in căldură și în soare, treptele care mi se par multe și abrupte. Suntem răsplătiți cu peisajele minunate ce se văd de pe trepte și apoi de sus de la mănăstire. 

Drumul șerpuieste între mănăstiri și sunt locuri unde te poți opri să admiri peisajul ”view points”.

Ne oprim la cea de-a doua mănăstire pe care ne-o propusesem să o vizitam: Mănăstirea Varlaam. Din nou trepte, in caldură. Peisajul însă mă cucerește și compensează restul.

Nu am multe de adăugat, în vorbe. Locul este extraordinar de frumos, îți taie respirația. Am făcut tot drumul (nu e lung) până la ultima mănăstire, unde e capăt de drum. Nu am mai vizitat alte mănăstiri, însă ne-am oprit la toate view points si am stat îndelung să admirăm. Las fotografiile să vorbească, deși acestea nu pot reda în totalitate spectaculozitatea naturii.

Încheiem ziua la un restaurant, savuram souvlachi si salată de vinete cu pâine proaspătă. Seara o petrecem în aceeași liniște ca precedenta. E frumos aici, e foarte frumos.

Mai dormim o noapte in liniște, ne trezim cu aceeași priveliște dimineața. De data asta ne luăm micul dejun pe terasă. E umbră si ceva mai răcoare. Azi noapte a plouat. 

Ne luăm rămas bun de la Meteora și de la Grecia. Plecăm mai departe.

Țările Balcanice. Albania. 3

Azi plecăm din Vlora spre Grecia, Meteora. Mai bine zis Kalampaka, căci așa se numește localitatea unde vom innopta, la poalelele Meteorei.

Drumul îl vom face nu pe coastă, așa cum am vrut inițial. Stilul agresiv de condus al albanezilor ne face sa alegem drumuri mai late, autostradă atât cât este. Regretăm că nu ajungem sa vedem măcar de la distanță insula Korfu.

Ajungem în schimb la Gjirokaster, un oraș destul de mare, cu o altă fortăreață pe lista UNESCO. Dar deja ne-am obișnuit. Aproape în fiecare oraș din acest concediu vom vedea câte un castel sau un oraș vechi, protejate de organizația internaștională.

Ce găsim aici e însă foarte interesant. Aparte de ce am văzut până acum, o fortăreață bine intreținută și care a meritat oprirea.

Înăuntru găsim două muzee, unul despre perioada comunistă albaneză, peste care trecem rapid și o închisoare comunistă, în care ne trec fiorii.

Al doilea muzeu, nou si frumos amenajat, cu ajutoare din Europa de vest și nord, ne introduce in istoria orașului de la inceputuri și până în prezent. Aflu că aici in Gjirokster s-a nascut Enver Hoxha. 

Că orașul a fost pe rând al grecilor, turcilor, italienilor, nemtilor, albanezilor. O istorie lungă și complicată.

Ieșim in curtea fortăreței, peisajul e superb. Ne lăsăm cu greu duși de aici, e un loc frumos. 

Aflăm legenda unui avion expus in curtea fortăreței, care din partea albanezilor spune că ar fi fost doborât in al doilea război mondial și pilotul luat prizonier. Însă partea adversă a legendei spune că pilotul a aterizat de bună voie pe aeroport, fiindcă i se terminase combustibilul, avionul ar fi fost capturat de albanezi dar pilotul lăsat să se intoarcă cu un alt avion in patria lui, America. Povestea reală se apropie de varianta americană :).

Timpul ne presează. Spunem la bună revedere și plecam spre Grecia.