Tara mea de glorii, tara mea de dor-Brasov si Cozia

Nu pot intr-adevar sa ma laud ca am fost in multe locuri din Ro, desi am fost :)). Insa nu am vazut multe din locurile propuse. Nu e prea tarziu, stiu asta. Cand eram in Ro plecam uneori in we asa pe nepusa masa...pana la Borsa, pana la Felix, pana la Alba Iulia, pana la Baia Mare, pana la Sighetul Marmatiei sa colindam pe dealuri si sa vedem muzeul inchisorii(dar n-am reusit), pana la Cavnic...si multe alte parti. E adevarat ca ne-am dorit sa vedem Molodova mai pe indelete si manastirile, inca nu am apucat. Si apoi sa ajungem in Retezat...

Am sa incerc sa fac o trecere in revista a locurilor de dor si de glorie romanesti. Si dragi deopotriva. Pentru ca toate mi-au ramas in suflet cu cate ceva...o icoana, o pictura veche, un munte in departare, un lac frumos...sau macar cu gandul ca am trecut si eu pe acolo.

Daca imi amintesc bine, prima noastra calatorie lunga in Ro a fost pana in Bucuresti. Ne luasem masina noua in noiembrie si undeva prin aprilie-mai anul urmator am putu sa o luam la drum...vreo 650 de km, cu 2 copii mici: de 7 ani si de 8 luni. Primvara anului 2004. Mergeam la intalnirea bebelusilor de varsta Silviei, in Bucuresti. Cele minim 2 posibilitati de a ajunge din Satu Mare in Bucuresti sunt Valea Oltului si Valea Prahovei. Cum ne place sa vedem locuri, mai mereu am facut dus pe o parte si intors pe alta.

De obicei am mers pe Valea Prahovei. Nu stiu de ce, pare drumul mai drept :). Ne-am oprit in Brasov, am urcat pe Tampa si ne-am oprit sa facem cateva fotografii in Piata Sfatului. Biserica Neagra era inchisa, n-am putut sa vedem nimic inauntru. Cateva poze facute cu un aparat "de unica folosinta" pe care il aveam atunci, pe film. Va rog sa scuzati calitatea lor.

Intalnirea a fost frumoasa, dar din pacate n-am reusit sa vedem nimic in Bucuresti, am pornit inapoi spre casa cu alta tinta: Valea Oltului si Manastrea Cozia, iar de acolo mai departe spre casa.