Londra-ziua a doua si Revelionul

Nu ne-am facut planuri exacte despre ceea ce aveam sa vizitam in Londra. Am stabilit niste obiective, dar stiam ca nu avem timp sa le vedem pe toate. Totusi prima zi a fost plina si am reusit sa acoperim mult din ceea ce ne propusesem. De pe drum vorbisem ca vrem neaparat sa vedem British Museum, Ovi se uitase pe net si cum in 1 ianuarie era inchis, singura zi ramasa pentru vizitat era 31 decembrie. Silvia a fost cu caminul la muzeul din Visby, unde sunt cateva schelete de vikingi si a ramas cu gandul ca muzeele sunt frumoase. Asa ca a sarit in sus de bucurie cand a auzit ca vrem la muzeu. Noi si mai incantati de incantarea ei, i-am spus ca la muzeul la care mergem vom vedea mumii...si de aici o intreaga serie de intrebari si lectii de istorie si anatomie :).
Dimineata insa am vazut la tv ca pe Oxford Street, celebra artera comerciala din Londra, sunt reduceri la tzoale cu pana la 70%, si desi nu-mi plac cumparaturile, ideea nu-mi dadea pace...asa ca am planificat macar o ora inainte de muzeu," o trecere in revista a catorva magazine. Zis si facut! Autobusul rosu si etajat, in care tanti ii dadea inainte cu textul: "one-five-nine to...Marble Arch" :) avea sa treaca taman pe Oxford Street. Mda...ne-a luat ochii inainte sa ne ia banii :). Am coborat la capat si am luat-o inapoi per pedes pe celebra deja strada Oxford. Reduceri ca reduceri...da' luuuuuume luuuuuume sa te calci pe picioare. Asa ca am luat la "ochi" cateva firme cunoscute si am intrat sa vedem ce si cum. Intai am ajuns intr-o cladire imensa, nu ca numele firmei ne spunea ceva- Selfridges (deh, recunosc cu mana pe inima ca nu le am cu shoppingul!, sunt sigura ca multora dintre voi le spune multe...)- ci manati mai mult de cladirea impunatoare. Stiam ca trebuie sa fie ceva nemaivazut si nemaiauzit :). Si asa a fost...nu ca am fi cumparat ceva de acolo, preturile dadeau putin pe afara si marfa nu mi se parea pe masura, dar mi-am clatit ochii cu rochii de seara care faceau care mai de care cu ochiul damelor bine, care venisera inainte cu cateva ore de momentul dintre ani, sa-si cumpere cate ceva. Silvia spunea intr-una: "mami, aici e ca un cosmar :)" pana ne-am lamurit: ornamentele de la scarile rulante erau globuri sparte si cioburi de globuri...era chiar un cosmar :). Ovi a considerat ca e magazin de fitze, ca dai bani pe firme si nu pe ce ai nevoie de fapt. Si da, are dreptate...dar ce te faci cand te cheama Madonna sau Spice Girls si nu poti sa intri pur si simplu intr-un butik de la periferia Londrei si sa iti iei tzoale, nu? Chiar ma gandeam cum ar fi sa dau nas in nas cu vreo vedeta locala, insa n-am avut norocul :). Ok, gata cu gretzoshagurile de fitze londoneze, mergem si noi la magazine de oameni normali :)...un GAP si un H&M-primul pentru ca m-am indragostit de el in SUA si al doilea de curiozitate ce marfa au in afara Suediei. Silvia isi cerea drepturile de "mie ce-mi cumparati?" asa ca GAP-ul a fost singurul loc de unde am luat cate ceva fetelor. Marfa ieftina, pentru buzunarele noastre :).
Gata, iesiti din iuresul cumparaturilor, ne dezmeticim unde suntem si cum trebuie sa ajungem la muzeu. Nu e complicat, dar o babutza (binevoitoare ea de fapt) ne indruma gresit. Noroc ca stau si cujet si imi dau seama ca nu e asa cum ne-a zis ea...ne intoarcem si luam busul corespunzator.


British Museum te coplesteste inainte sa intri, ca apoi sa te lase mut de-a dreptul. Nu stie de unde sa incepi,m cele 5 ore pe care le avem la dispozitie, de fapt mai putine pentru ca in timpul acesta trebuie sa luam si pranzul, nu sunt deloc suficinete pentru intreg muzeul. Luam o harta, stabilim prioritatile (trebuie sa precizez ca intrarea in muzeu e gratis, hartile la fel...ghidurile audio si cateva expozitii temporare se platesc insa) si o pornim la explorat. Silvia e incantata, alearga de la un exponat la altul, pune intrebari, unele simple altele ne dau peste cap :).








La mumii e in extaz, nu mai conteneste sa ne uimeasca cu intrebari de genul: "faraonii se spalau pe dinti? Ca uite ce dinti frumosi aveau?" Asta era la cateva schelete care pentru ea erau tot...faraoni :). Facem o pauza de pranz, mancam pe o strada din apropiere la un bufet thai...mancare cat poti duce si gustoasa. Ne intoarcem in muzeu pentru inca o ora si trebuie sa plecam...nu stim nici noi incotro...e dupamasa inainte de revelion, ne propusesem sa vedem artificiile de la London Eye, insa nu stim daca e realizabil.

Mai avem vreo 2 ore socotim noi, pana sa ne indreptam spre punctul zero al Londrei. O pauza ne prinde bine...o cafea si o ciocolata calda, o poveste la o masa inghesuita intr-un Starbucks plin de lume care sta si mananca, citeste sau bea cafea. Parca timpul s-a oprit in loc pentru toti, fara case, restaurante si mese care sa ne astepte. Turisti de profesie, toti asteptam sa treaca timpul ca sa putem indura cateva ore afara in frig pentru 10 minute de focuri pe cer. :))
Catre ora 20, am luat busul si am poposit in Westminster cu directia clara malul Tamisei, vis-a-vis de London Eye. Lumea buluc deja, rauri de oameni se indreptau spre aceeasi directie. Politisti si oameni de ordine gramada, pregatiti cu garduri de metal sa inchida zona ca sa nu se supraaglomereze. Ne-am increzut in experienta lor de atatia ani si am zis ca nu are ce sa se intample...bine ca nu am citit despre alte orase mari si incidentele de acolo...cu siguranta stateam cat mai departe de aglomeratie. Nu stiu daca in Londra au fost incidente in acea noapte, nu am citit si auzit nimic...lumea a fost pasnica si multi se minunau ca eram cu copilul dupa noi. Nu ca ar fi fost singurul, multi erau si mai mititei. Vreo 2 ore ne-am plimbat pe strada imensa, in sus si in jos. La un moment dat n-am mai putut de spate si picioare si ne-am asezat. Pe jos, pe o bordura(cu greu mai gaseai un loc liber). Noroc cu plasele cu cateva haine cumparate dimineata, am avut si pe ce sta :). Ne-am gasit mai tarziu un loc cat de cat cu vizibilitate, aproape toata strada e plina de copaci inalti, ceea ce fac ca roata sa o vezi printre crengi. Locul s-a dovedit a fi super, am avut muzica si in cele 2 ore ramase am dansat tot timpul. Radio BBC2 ne-a intretinut si au avut un DJ meserias. Era o discoteca adevarata in aer liber cu proiectii pe un ecran imens de langa roata, facut dintr-un...bloc.
Din cauza miscarii si a aglomeratiei, n-am simtit deloc frigul...numai spatele si picioarele ne dureau. Silvia s-a distrat ce s-a distrat si pe la ora 23 a vrut in brate...si a adormit. Greu, foarte greu a trecut ultima ora, am facut cu schimbul cu Ovi si am tinut-o, a fost o ora luuuunga. Sa dansezi cu peste 20 de kg in brate e ceva, nu? :)



Cand insa a inceput numaratoarea inversa si au izbucnit artificiile, am uitat de tot...superbe. Stiam de la TV din anii precedenti cat pot fi de frumoase, dar cand esti acolo si le vezi cu ochii tai, parca esti pe alta lume. Bine ai venit 2009!!!!!










Nu stiam absolut nimic ce ne asteapta dupa ce spectacolul de artificii a luat sfarsit...toata lumea a fost dirijata spre o singura directie, lume ordonata si rabdatoare. Am iesit cu bine din aglomeratie si am ajuns int-un loc de unde nu stiam incotro sa o luam...Silvia atarna greu la Ovi in brate si ne-am asezat din nou, pe bordura. In jurul nostru plin de tineri...beti...un peisaj dezolant, in ciuda faptului ca era Revelionul. Comparativ cu ei, adultii au fost exemplari. :)
Ne-am hotarat ca singura solutie pe care o aveam era sa luam trenul catre hotel, nu stiam pe unde circula busul avand in vedere ca multe strazi erau inchise. Metroul era inchis si el, am constatat cand am ajuns la statie. Asadar pe jos, fara alegere, pana la statia Victoria de unde luam trenul. Intre timp pe Silvia am preluat-o eu si dupa cativa zeci de metri am fost nevoita sa o pun jos, nu mai puteam. Asa ca saracutza, vrand nevrand a umblat ca un robotzel si a tacut malc. Si-a revenit pe drum si cand am ajuns in statia de tren, am constatat ca aveam un singur tren catre zona noastra, dar la o alta statie. Habar nu aveam pe unde vine, cum ajungem de acolo la hotel, dar intre variantele: dormit in gara sau bajbaind dupa hotel, am ales varianta a 2-a. Trenul plin de lume...aici toti civilizati, chiar si tinerii pareau ca isi mai revenisera din betii :). Am ajuns in statia si eram pierduti...incotro sa o luam. Noroc cu placutele salvatoare, am gasit o directie catre zona in care trebuia sa ajungem, am gasit strada aceea mare Streatham de pe care ajungeam la hotel...dar cat de departe eram habar nu aveam...si am mers...vreme de vreo 30-40 de minute cand am vazut autobusul "nostru" ca intoarce, era capatul liniei si statia la cativa pasi. Eram salvati...in 5 minute am ajuns la straduta care duce la hotel si la ora 2.30 eram acolo...

Un Revelion de neuitat desigur, fara rochie de seara si pantofi cu toc, fara masa festiva si sampanie in pahare, de fapt fara sampanie...desi am avut de gand sa luam cu noi si sa o bem afara. Dar cand ne-am dat seama ce ne asteapta am renuntat si bine am facut. Nu stiu cum aratam 2 parinti ametiti de aburii sampaniei carand un copil dupa noi...sau oare ar fi trecut mai pe nesimtite? :)).
Am mai avut noi un Revelion asemanator, in anul intrarii Romaniei in UE noi am sarbatorit la Munchen. Doar adultii. Si ne-am permis si sampania pe strada :). Dar asta e o alta poveste...

Un Revelion cu un copil de 5 ani care s-a dovedit inca o data mai rezistent decat noi, a rabdat totul mai bine ca noi adultii, a umblat mult si nu s-a plans deloc. Nu stiu cum am fi carat-o daca era cazul...asa insa ne-a dat ea lectii noua.

Mai aveam o singura zi in Londra...si apoi drumul inapoi.