Scotia-slalom printre ploi. In cautarea lui Nessie

Dupa ce ziua anterioara ne daduse ceva sperante de soare, dimineata care a urmat ne-a taiat tot avantul. O ploaie marunta si deasa, de toamna tarzie cadea si o ceata usoara parea sa ne arate ca soarele s-a suparat de tot. Insa veti vedea in fotografii ca a mai dat pe la noi, chiar daca intimidat intr-una de ploi. Astfel ca slalomul continua...

Gazda noastra, o britanica get-beget, mica si grasutza dar plina de viata, ne-a intampinat in camera de jos unde ni se spusese ca ne serveste masa. O masa ovala, cu 7 scaune din care 3 am ocupat noi, ne faceau sa credem ca vom avea companie la masa. Ceea ce s-a si intamplat cat de curand. Un cuplu in jur de 50 de ani ne-a tinut companie la micul dejun. Cum noi vorbeam romaneste, nu am dialogat. Am servit un mic dejun gustos, mie imi place micul dejun englezesc si mi se facuse dor de bacon cu ou-ochi si beans :) asa cum mancasem in Londra. Camera unde serveam masa se deschidea catre o terasa inchisa, unde se putea servi cafeaua(era cam racoare insa, nu cred ca au fost mai mult de 16 grade acolo in munti...) iar geamurile dadeau intr-o curte unde era plin de tuburi cu mancare pentru pasarele, dar pe langa pasarele erau si vreo 3-4 veverite care serveau si ele micul dejun. Toata discutia pana la urma s-a indreptat catre gradina casei iar gazda ne spunea cu mandrie ca traieste ca in padure, desi de partea cealalta trecea drumul. Era pe undeva pe la tara(aveam sa vedem mai tarziu cand am plecat sa vedem zona), aer curat si loc linistit, cumva idilic.

Gazda s-a interesat pe unde voiam sa mergem in acea zi, cuplul a raspuns ca isi vor incerca din nou norocul la golf, caci cu o zi inainte nu putusera juca din cauza ploii. Aveam sa aflam dimineata urmatoare ca nu avusesera noroc de vreme mai buna si ca erau dezamagiti de concediul lor care era dedicat 100% golfului.

Noi aveam in plan sa ajungem la Loch Ness, iar Silvia avea in plan sa gaseasca monstrul. Macar atat, daca peste fantome care bantuie castelele nu dadusem...

Mirarea descoperirii lacului a fost dupa un drum cu peisaj cu dealuri golase, aveam sa descoperim apoi ca acesta e peisajul Highland, frumos si aparte, aducand a Norvegia. Daca nu stiati, lacul vine la pachet cu castelul Urquhart situat intr-o pozitie excelenta pe malul lacului. Vremea a tinut cu noi si am avut soare cat timp am vizitat ruinele, ne-am cocotat in turn si am admirat privelistea minunata ce se deschide asupra lacului dar si asupra ruinelor. In departare norii dadeau tarcoale si abia am ajuns inapoi la magazinul restaurant ca ploaia torentiala si-a facut datoria. :) Am asteptat sa se potoleasca admirand lucrurile expuse si cumparand suveniruri. Cel mai mult mi-au placut diferitele combinatii de tartan si modurile in care acesta era vandut: brelocuri, placute cu nume de clanuri si tartanul aferent, fulare, caciuli, cravate, ciorapi de dama, pulovere si bineinteles...kilturi. Din pacate jucarii Nessie nu aveau dar trecusem pe langa un complex mare care promitea si jucarii. Silvia voia cu disperare un Nessie de jucarie. Am facut cale intoarsa si am oprit sa bucuram (si) copilul. Jucarii de toate felurile, neaparat verzi, in diferite variatiuni. Unul dintre ele mi-a placut si l-as fi cumparat daca eram eu copil :). Avea brodat pe piept HAPPY NESS :)).

Foamea ne dadea ghes, era ora pranzului si in ideea ca intr-un oras care pe harta parea destul de mare vom gasi restaurante la alegere, am plecat spre Inverness. Am ajuns intr-un oras spectaculos, mi-ar fi placut sa il vizitam dar din pacate ploaia nu m-a lasat sa fac nici macar o fotografie. Am tras la cea mai apropiata parcare din zona unde ochisem cateva locuri de mancat si cum Silvia voia pizza am ales Bella Italia unde am fost serviti de o italianca, ne-a urat Bon apetito si ne-a salutat cu Ciao! :) Cu parere de rau am plecat din Inverness si am admirat orasul din masina. Acum ma uit la fotografii pe net, visand cu ochii deschisi. O frumusete de oras!

Din Inverness am plecat spre nord, voiam sa vedem partea de coasta, locurile, nu aveam o tinta anume. Totul era deja inchis, ploua marunt, soarele ne mai bucura din cand in cand dintre nori... Era lumina pana pe la ora 22 si era pacat sa nu profitam. Am trecut poduri frumoase, unele pe un singur sens cu semne de atentionare ceva de genul "din fata iti poata aparea brusc o masina, pe sensul de mers".

Drumul ne-a dus pe langa un castel, la acea ora nu stiam nimic de el. Am vazut un indicator: Dunrobin Castle si cum intrarea era spectaculoasa(din aceea impozanta, ca la castelele locuite, din filme) si nu era paza, intrare, nimic...am intrat si noi pe aleea strajuita de copaci inalti(stiti filmele acelea, nu?). Drumul a facut o deschidere impresionanta si in fata noastra statea un castel superb. Nu am rezistat si desi ploaia inca stropea usurel si castelul parea inchis vizitatorilor(deh, era trecut de ora 17...) am vazut ca cineva(un barbat, turist curios ca si noi) a intrat in curte, poarta era deschisa. Hop si noi! Curtea era superba, castelul fiind undeva la inaltime am avut o priveliste extraordinara. Parcul(caci era mai mult parc decat curte) se termina in mare...era de vis! Dar va las sa vedeti si voi.

Pe drum locuri salbatice, pline de verde cu petice albe sau pete maro, nenumarate. Nu cred ca am vazut pe undeva atatea oi si vaci pe campuri cum am vazut in partea aceasta a Scotiei.

De aici ne-am continuat drumul tot spre nord, in cautarea unei vestigii istorice Carn Liath , in apropiere de Brora. Brora este cel mai nordic loc in Scotia unde am ajuns si daca timpul ne-ar fi permis am mai fi mers...din pacate ziua se sfarsea si urmatoarea era ziua in care plecam spre Edinborough. Nu fara vizitele si opririle de rigoare, cele planificate fiind fara succes si cele neplanificate cu atat mai gustate. Dar sa nu anticipam. :))

Pe drumul de intoarcere am admirat un spectacol unic de nori si lumina...

Ajunsi inapoi in casa care ne gazduia, am facut bilantul zilei purtand la gat fularul cu model de tartan achizitionat ca amintire...si am dormit visand la ziua ce ne astepta. Pentru ca ne placea in Scotia, in ciuda ploilor care se cam impotriveau planurilor noastre...

Va urma!