Egipt in ianuarie-partea 1

Sigur ca atunci cand spui ianuarie, vezi zapada, frig, te gandesti la vacanta in munti, pe schiuri, sau pe o sanie, stand la un ceai fierbinte intr-o cafenea si privind pe geam la zapada alba si pufoasa. Ei bine, daca nu esti un amator a unor astfel de concedii ci iti place mai mult soarele, marea, apa si snorklingul, Egiptul e una din tarile pe care ti le recomand. Cu avantaje si dezavantaje ca orice concediu de altfel.

Cairo, ziua 1
Am zburat dintr-un ianuarie inzapezit, de la cateva grade sub zero, la un ianuarie verde situat la aproximativ 20 de grade. Era intuneric cand am pus piciorul in capitala Africii.


Era prima data cand calcam pe acest continent si emotiile ma incarcau. A durat putin pana ne-a fost lipita viza egipteana in pasaport, pana ni s-au facut verificarile de rigoare la intrare in tara, am luat bagajele si ne-am indreptat usor plini de uimire catre iesirea din aeroport. Nu ne astepta nimeni, nu facusem rezervarile prin agentie, eram asadari trei turisti dezorientati iesiti din iarna in vara, incaltati cu cizme si cu haine groase de iarna in maini, cu valize dupa noi... Am refuzat pe rand toate ofertele de "taxi...you need a taxi?" chiar la iesirea din aeroport si ne-am carat valizele uitandu-ne mai mult in jur, luand aminte la ce era acolo, decat la trotuarul pe care mergeam. O voce ne-a oprit spunandu-ne intr-o engleza stricata ca directia noastra nu e buna. Taxiurile daca asta dorim( si cred ca era evident pentru toti ca aratam cam rataciti pe acolo) sunt exact in directia opusa. La "carte" scria ca daca vrei un taxi ieftin, sa le cauti pe cele bicolore alb/negru si sa iesi din zona aeroportului ca sa scapi mai ieftin la negociere...Ei bine, ceea ce scria la carte era imposibil, am concluzionat ca trebuie sa negociem cu ceea ce avem loco. Prima strigare 120 de lire egiptene(la carte scria 50-60!) asa ca Ovi o ia de jos: 60! Huh, imposibil, mai jos de 100 nu lasa...ii spunem ca mai cautam. Al doilea ofertant porneste de la 100, asa ca reusim sa negociem la 90. Cica hotelul nostru e departe, taman in Giza si pana acolo nici gand sa ne duca cu mai putin. Un harb de masina(deh, daca nu am luat limuzina :) cu 120!) despre care aflam pe drum ca e din 198siceva. Silvia e disperata ca nu are centura, o tin eu cu bratele pe post de asa ceva :). Impactul cu autostrada din Cairo ne lasa muti...ne uitam unii la altii cu niste priviri disperate, soferul circula mai mult calare pe benzi decat in ele, suntem depasiti de limuzine cu viteze ametitoare si trecand atat de aproape de noi ca mereu am impresia ca ne vor impinge in banda noastra, acolo unde ar trebui sa circuam. Apoi observ ca mersul "calare" pe benzi e un mod de a circula...masinile se strecoara unele printre altele, facand depasiri periculoase la viteze de peste 100 km la ora, noi saltam in sus pe bancheta din spate la fiecare denivelare pe drum...eu ma gandesc ca nu voi mai apuca sa vad orasul si ca inceputul concediului nostru nu arata prea optimist. Aveam sa ma lamuresc zilele viitoare, ca asta e modul de a se circula in Cairo si daca am sa stau tot timpul stresata de asta, numai concediu nu va fi...incerc sa ma relaxez si rasuflu usurata cand soferul ne arata hotelul nostru. La intrare suntem intampinati de baiatul de bagaje care ne ia bagajele din maini, desi zau ca ne descurcam cu ele...dar e munca lui, din asta traieste...
Cazarea merge greoi, receptionerul umba cu pasapoartele noastre dintr-o parte in alta, nu stim ce nu e in regula caci nu ni se spune nimic...intr-un tarziu vine sa ne intrebe ce e cu Diana in pasaportul meu, apoi intelege ca Silvia e copilul pentru care facusem rezervarea, ca Diana nu e cu noi si ca ccc copilul din dotare are sub 12 ani. E OK, receptionerul ne spune sa lasam bagajele la intrare, le va aduce baiatul in camera...receptionerul vine cu noi sa ne arate unde e camera(oare trebuia sa-i dam si lui bani?). Urcam, camera e frumoasa, mare si spatioasa...ne e foame, vrem sa iesim sa mancam(mai tarziu ne-am dat seama ca nu aveam unde decat in hotel). Bagajele intarzie, merge Ovi sa vada de ce nu vin...baiatul avea si alte treburi. E Ok, am primit bagajele, iesim sa vedem unde putem manca. Un restaurant in incinta hotelului...mancam ceva rapid, suntem obositi dupa drumul destul de lung...vrem doar sa ne odihnim. Aparent e liniste...fereastra camerei da catre niste blocuri, cam greu de "descifrat" in noapte. Nu e sosea aproape, ne spunem ca vom dormi bine, ca va fi ca acasa :). Dar cum socoteala stiti si voi...ei bine a fost ceva la ce nu ne asteptam sa ne deranjeze somnul dulce...si anume CAINII! Dada, cainii care au latrat undeva pe spatiul dintre blocuri, multi multi caini si pe care ii auzeam de parca erau langa geamul nostru. Stateam la etajul 4, insa cred ca era rezonanta spatiului acela dintre blocuri plus geamul care desi era termopan o fi fost de tare proasta calitate :(. Abia la lumina am vazut toate astea...
Exteriorul hotelului:


Si in interiorul lui:

Dimineata am pornit plini de speranta dar si retinere spre receptia hotelului. Am luat micul dejun si planul era sa luam un taxi pana la piramide si acolo sa vizitam pe cont propriu. Voiam sa batem desertul la pas printre piramide, sa gustam asa cum vrem noi zona aceea. De la receptie am fost indrumati catre firma de taxiuri de la hotel, care atunci cand a auzit de dorinta noastra ne-a pus pe tapet oferta pentru cele 3 zile: prima zi piramidele, Sakara si cina la un restaurant egiptean, cu escala inainte de astea la fabrica de papirus, apoi o plimbare cu camila daca suntem doritori. Cum era de asteptat am negociat pretul, ni s-a spus ca soferul e la dispozitia noastra toata ziua si ca ne duce pe unde vrem noi. Ei bine, vorba e multa dar faptele nu sunt intocmai asa...adica traseul a fost clar stabilit de seful si transmis soferului, au vorbit ei in araba ce trebuia :) si noi am fost transportati pe traseu. La plecare am aflat ca de fapt in pretul masinii nu intra si plata soferului, caruia trebuia sa ii dam noi la sfarsitul zilei "salarul".
Primul impact cu strazile din Cairo mi-au confirmat aglomeratia, haosul din trafic, poluarea si galagia despre care citisiem. Insa nimic nu se compara cu ceea ce simti si vezi tu insuti.

Ei bine, am vazut piramidele, ne-am oprit acolo unde ne spunea soferul ca e safe, am fost acostati de unii si de altii sa ne fie ghizi, unii chiar au facut-o desi le spuneam ca nu avem bani. La Sakara de ex, un batranel ne-a intampinat cerandu-ne biletele. Crezand ca el e controlor acolo, i le-am aratat si el a inceput sa ne explice pe drum intr-o engleza din care nu pricepeam mai nimic. Era de fapt un "ghid" local care isi castiga si el painea. Din pacate nu aveam bani la noi, decat bancnote mari, cand i-am spus asta el a fost cam suparat...nu ne aratase tot locul, l-am oprit noi la un moment dat cand ne-am dat seama ce vrea...


La fabrica de papirus e o adevarata industrie. Industrie de luat banii turistilor :). E adevarat ca e ceva deosebit, insa preturile sunt peste masura. E adevarat ca se negociaza, dar numai pana la o limita. Iar de vorbit...iti spun cate in luna si in stele numai sa te convinga ca de la ei iei marfa cea mai de calitate, controlata de guvern, de aceea o iei mai scumpa...Am luat si noi cateva, abia astept sa le punem pe perete.
Restaurantul egiptean a fost undeva in afara orasului, pe o terasa plina de mese...goale. Am ajuns si tarziu, inca noi nu terminasem de mancat si ei incepusera sa stranga in jurul nostru. Mancare gustoasa, cu doi egipteni care ne-au cantat la masa.


O zi plina de lucruri noi, impresionante, uneori cu gust amar pentru felul in care se face turism acolo, dar stiam informativ la ce sa ne asteptam. O zi in care am fi vrut sa avem libertate de miscare, dar pe care ne-am dat seama ca e imposibil sa o ai in Cairo...

Partea a 2-a!