Norvegia-fiordul Geiranger (p.2-a)

In penultima seara petrecuta in Norvegia ne hotarasem sa mergem cu vaporasul pe fiorduri, intre Geiranger si Valldal, un tur de 2 ore si ceva si apoi pe vestitul drum Trollstigen. Ideea am preluat-o din ghidul despre Geiranger si bine am facut. Am ales acest traseu in detrimentul orasului Ålesund care e cu siguranta un oras care meritra vazut. Citisem in ghid despre acvariul cu apa marina care ne facea cu ochiul...dar am hotarat ca e mai frumos si mai salbatic traseul nostru, planificasem o vacanta fara muzee si orase, doar drumetii si natura.

Dimineata ne-a intampinat cu ceata care facea ca totul sa para ireal:



Am pornit la drum catre Geiranger de unde la ora 12 pleca vaporasul. Pe drum biciclisti si oi...nu aveau acelasi traseu cu noi :)).

Vaporasul a plecat la timp, privelistea era minunata, ceata disparuse.

Cascadele 7 surori, vestitele:

Si apoi pe fiord, cel mai frumos fiord Norvegian:





Cea din stanga e Sabi a noastra :).



In bataia vantului, temerarii:

Coltul salvarii:



De acolo de sus am vazut fiordul(in postarea anterioara):


Ne apropiem de Valldal:


Valldal este o localitate mica dar clima din zona o face sa fie cel mai mare producator de capsuni norvegiene. Surprinzator, nu-i asa? Capsuni in Norvegia...Cca jumatate din productia anuala de capsuni a Norvegiei o are Valldal si imprejurimile. Pe drumul spre Trollstigen, puteti sa opriti sa cumparati direct de la producatori capsuni, cirese sau zmeura, nu veti regreta. Capsunii novegieni au o aroma aparte...
Pana la Trollstigen, faceti un popas la Gudbrandsjuvet :









Din pacate pe Trollstigen am avut ceata, sus pe munte...asa incat imaginea superba de sus era doar o masa alba si compacta:


Mai jos insa, ceata se risipea si imaginile deveneau de vis:





Normal ca incidentele nu puteau lipsi, noroc ca a fost unul minor. In parcarea de la baza muntilor, unde lumea se oprea sa citeasca istoria drumului (de unde am aflat si noi ca pe vremuri era foarte greu de trecut muntii si ca mureau deopotriva oameni si vite in incercarea lor de a trece dincolo) sau sa ia o gustare si o cafea inainte de a merge mai departe. Am oprit si noi si in scurta pauza, eu cu Silvia am ramas o vreme in masina. La un moment dat, o zguduitura ne-a surprins si n-am stiut pentru inceput ce s-a intamplat...pana ne-am lamurit ca masina care era parcata in spatele nostru, o luase la vale si se oprise in...masina noastra. Nu avusese probabil trasa frana de mana...proprietarii-2 batranei erau la o masa si isi luau gustarea...au observat incidentul si nu stiau cum sa se mai scuze. Nu s-a intamplat nimic, masina era aproape si n-a apucat sa ia viteza. Eu insa nu m-am putut opri sa ma intreb unde ar fi ajuns masina lor daca nu era a noastra parcata acolo...in fata nu era alta masina si s-ar fi dus la vale pana in iarba/copaci/rau...deci am avut si au avut noroc. Ne-am inteles cu ei intr-un amestec de suedeza/norvegiana de mie imi venea sa rad cand imi dadeam seama ca mai mult nu inteleg din ce vorbesc ei. :)

La revenire spre cabana, asteptand vaporasul:

O fotografie facuta la 3 noaptea sau mai bine zis 3 dimineata caci soarele rasarea :). M-am trezit instantaneu vazand cat e de lumina afara si nu m-am putut abtine sa nu imortalizez:

Ultimele fotografii facute in ziua plecarii...cabana unde am dormit 3 nopti:


Si un ultim popas la Geiranger:


Drumul ne-a dus iar prin muntii superbi ai Norvegiei:



La revedere si pe curand Norvegia! Am avut o vacanta inedita, iesita din tiparele clasice de concediu cu care ne obisnuisem, un concediu care ne va ramane multa vreme in inimi.