sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Egipt in ianuarie-partea a 3-a

Cand am ajuns in hotelul din Cairo in prima seara, ne-a intampinat in holul urias al hotelului un aranjament special de Craciun. Seful taximetristilor ne spusese in prima zi Marry Christmas iar in fiecare dimineata la micul dejun ascultam la infinit "Last Christmas" al lui George Michael. Ne intrebam contrariati ce o fi cu asta, doar Craciunul a trecut demult, dar in aceasta zi aveam sa aflam raspunsul.

Cairo, ziua a 3-a
A treia zi era ultima in care aveam timp sa mai vizitam orasul aglomerat dar plin de locuri frumoase. Nu ne facusem planuri, in principiu eu voiam sa vad bazarul, chiar daca nu aveam sa cumparam nimic si sa mai vad ceva moschei, eventual partea coptica din orasul vechi. Copticii sunt crestinii egipteni, iar in Cairo au o zona a orasului, unde sunt biserici crestine si una iudaica.
Cand am ajuns la seful taximetristilor sa stabilim traseul pe aceasta zi, ne-a intampinat cu vestea ca azi e...Craciunul! Ne-a intrebat ce religie avem si cand am raspuns ortodoxa, ne-a urat din nou Craciun Fericit in limba lui Shakespeare. Noi am facut ochii mari si am zis ca noi am sarbatorit Craciunul...el si mai uimit...cum, acum e Craciunul ortodocsilor, toti acum sarbatoresc. Da, era Craciunul ortodocsilor de rit vechi, dar apoi am vazut stirile la tv si chiar si cei de la CNN au relatat ca in data de 7 ianuarie e Craciunul ortodocsilor din intreaga lume...trebuie sa ii anunte cineva ca nu e asa...
In fine, am fost foarte incantati ca am ales fara sa stim vizitarea orasului coptic in aceasta zi, in plina sarbatoare.

Ziua a inceput la Nilometer unde dupa ce am platit biletele, domnul de la poarta a facut pe ghidul(trebuia sa ne deschida usile la cladire, el avea cheile) si ne-a povestit cate ceva despre cum masurau nivelul apei Nilului inainte de a face barajul de la Aswan. Fiindca smogul de deasupra orasului vazut de pe Nil era fascinant, am stat si am facut fotografii, fara sa ne dam seama ca ghidul nostru ne astepta. Aveam sa il gasim pe drumul spre iesire, asteptandu-ne si cerandu-si tipsul :).







De la Nilometer am plecat spre Orasul vechi, unde am oprit la cea mai veche moschee egipteana, cu un nume imposibil: Amr ibn al-As, unde pentru ca era ora de rugaciune, eu cu Silvia am intrat pe la poarta femeilor, eu am primit o pelerina verde cu gluga in care a trebuit sa ma invelesc si sa imi ascund fata ca sa am permisiunea sa trec in partea barbatilor. O moschee imensa, frumoasa. A fost interesant sa ii vedem la rugaciune pe credinciosi.
Sigur ca la iesire ne-am rascumparat pantofii si cum au fost nemultumiti ca pentru doua perechi de pantofi si o pelerina(imprumutata nu-i asa?) am platit doar un dolar(pacatele mele, intrasem fara sa cer maruntis lui Ovi, era prima data cand nu ne-au lasat sa intram impreuna si nu m-am gandit...) asa ca unul dintre paznicii pantofilor a venit dupa mine spunandu-mi: "give me five euro, give me five euro!" I-am spus raspicat ca nu am nici un euro si ca am platit pantofii colegului si am plecat razand de tupeul lui :)).




Tot in Orasul vechi e si partea coptica. Un loc in care neavand indicatoare, desi cu harta in mana ne-am ratacit. :)) Indicatoare eraula intrare, noi am luat-o la primul la stanga spre biserica Sf. Gheorghe si de acolo am ajuns la alte si alte biserici, majoritatea inchise insa. Cea iudaica era deschisa, ne-am tras putin sufletul...dar voiam sa ajungem la The Hanging Church si nu o mai gaseam...politistii care pazeau fiecare colt din stradutele acelea inguste ne indrumau catre iesire, abia apoi am iesit si am gasit in sfarsit un indicator...Bisericile de acolo sunt speciale, veti vedea in fotografii. Sunt ortodoxe dar cu influente arabe la ornamente, ceva aparte. Peste tot lume vesela, aflata la biserica de Craciun, era tare ciudat sa vad "arabi" nemusulmani, fara baticuri pe cap. Si facandu-si cruce dar apoi inchinandu-se ca musulmanii, in genunchi si cu capul pana la pamant. Cred ca a fost zona care mi-a placut cel mai mult din Cairo, nu stiu de ce...era parca desprins de tot restul orasului, cu totul special. Am gasit o terasa intre biserici si am mancat, de data asta ceva local :), o shaorma. Si am admirat pisicile localului cu gandul la Morgan al nostru ramas singurel la o casa de pisici.










O straduta langa orasul coptic:

In jurul orasului vechi e plin de baruri la care chelnerii te invita la un ceai sau o cafea...Noi am plecat mai departe catre un cimitir mare si vestit(foarte murdar si neintretinut in schimb) unde am vizitat mormintele familiei lui Muhammad Ali(el e inmormantat in moscheea lui). A avut parca 12 sotii si o droaie de copii. Tot acolo sunt inmormantati si mamelucii lui. Locul e impresionant, dar cam lasat in paragina...Acelasi ritual de cumparat bilete, ghidul fiind vanzatorul care la sfarsit a cerut tips. Eram deja obisnuiti...de-a casei :).

Cimitirul:


Mormintele mamelucilor:

Privire de sus:
Si de jos:

Urmatorul punct pe traseu erau doua moschei aflate langa bazarul care poarta numele celei dintai: Khan el Khalili si Al Azhar (langa care e si o universitate vestita cu acelasi nume, in care am si vrut sa intram dar nu ne-au lasat politistii de la intrare). Moscheele sunt doua din cele mai vizitate din Cairo si situate vis-a vis. Noi nu am mai intrat in ele, era rugaciune iar si nu voiam sa ii deranjam. Pe strada vedeam femei si barbati imbracati frumos, la brat, mergand la rugaciunea de seara. Barbatii majoritatea cu barba si imbracati cu haine lungi ca niste rochii, unii cu turbane sau fesuri pe cap. Iar femeile elegante...tinandu-si de brat barbatii. Mi s-a parut curios, eu aflasem in Turcia ca femeile merg in urma barbatilor lor cu cativa pasi, vad ca in Egipt erau mai moderni :). Am avut noroc de existenta unui pasaj subteran asa ca am scapat de trecerea strazii care in Cairo e un adevarat examen de curaj(noi nu l-am trecut) si am ajuns la cealalta moschee pe care am renuntat sa o vizitam pentru ca era si acolo ora de rugaciune si ii cam deranjam.

Circulatie in Cairo:

Universitatea:
Pe strada:
Moscheea Al Azhar:
Si Khan el Khalili:
Am preferat in schimb sa intram in bazar, care e un adevarat...bazar! Nici nu indrazneam sa ma uit la ceva marfa caci sareau repede pe mine sa imi ofere cate ceva...fustitele de belly dance cu banuti erau marfa cea mai oferita, pentru mine sau fetita :)). Pe mine ma tentau niste bluzite de bumbac, ceva model arabesc dar mi-a fost groaza sa ma opresc si sa incep o negociere cu ei...asa ca am plecat cum am venit, cu mainile goale, din vestitul bazar egiptean. Am facut insa poze :)).






Ultima locatie era o vedere de pe un pod peste Nil asupra Cairo-ului. Insa pe drum, trecand prin partea bogata a orasului(Maadi) unde ne spunea soferul ca locuiesc multi straini(se vedea ca era zona bogata, blocurile erau terminate, tencuite si cu geamuri la ferestrele largi) am vazut si cateva spitale. Soferul ni le tot lauda, ca sunt super spitale(intre timp il intrebase pe Ovi cu ce se ocupa si aflase ca e medic) si Ovi il intreaba daca se poate intra in ele. El foarte sincer ne spune ca da, fara probleme. Asa ca am oprit la As Salam, am intrat in spital insa la receptie au devenit suspiciosi...receptionerul l-a chemat pe tipul care cica se ocupa de probleme de spital, acesta pune niste intrebari dubioase de genul: de ce vrem sa vedem spitalul, de unde am aflat de el, etc. Ne spune ca e OK, ca ne va insoti un om de la paza. Insa cand merge la biroul de paza(era chiar in fata noastra, vedeam ce se intampla) il cheama la tf si staaaaa si staaaaa, apoi vine la noi si ne spune sa asteptam. Dupa vreo 10 minute e chemat Ovi la tf si i se spune ca nu se poate vizita spitalul asa cum vrem noi, ca trebuie planificata vizita si ca persoana la care se fac planificarile vine abia peste cateva zile. Ovi multumeste frumos si plecam. Era un spital pentru occidentalii din Cairo...a fost cred faza cea mai penibila de acolo...

Cam atat din Cairo, a relatat o persoana care a fost incantata de cele 3 zile petrecute acolo, in ciuda aspectelor negative pe care le-am relatat aici. E un oras cu un farmec aparte, care insa eu cred ca e mult mai bine de vizitat in grup, cu un ghid. Cred ca astfel scapati de "ghizii" nedoriti, sunteti indrumati ce trebuie sa faceti, cui si cati bani sa dati. Insa nu mai puteti ca faceti cat de cat ce doriti voi, nu aveti atata libertate de miscare(caci in ciuda a ceea ce am scris aici, am stat unde am vrut, cat am vrut). De asta nu am mai apucat sa vedem multe obiective care meritau vazute din oras(pentru ca am "pierdut" vremea la altele, fara sa avem un program bine stabilit), nu am mai apucat sa mergem cu feluca pe Nil desi fusese in program in a treia zi. Dar cum va spuneam, ziua era scurta, dupa ora 16-16.30 nu mai gaseai nimic deschis de vizitat. Insa e un oras pe care vi-l recomand dupa ce cititi mult mult despre el, dupa ce cunoasteti cat de cat mentalitatea arabilor si a musulmanilor, dupa ce sunteti convinsi ca puteti face pasul acesta, fara sa ii urati mai apoi. Si sa acceptati, desi mai greu, ca e modul lor de viata.

Urmeaza Hurghada, 10 zile de relazare la mare si soare si nu numai...

5 comentarii:

tetris spunea...

Mi-au placut mult povestile voastre! Pare foarte deoseit de ceea ce intalnesti prin Europa. Multumesc, m-ai plimbat prin alta lume

mhldvrc spunea...

Mi-a placut mult cum ai povestit, una peste alta a fost grozav.
Ha,ha,ha si uite asa ati mai sarbatorit inca odata Craciunul :D
Cred ca, daca as merge cu Tatiana, mi-ar trebui mai mult de 7 zile numai penrtu muzeu si piramide :)
Abia astept continuarea -*
pup

Ana-Maria spunea...

Mda....Miha,ma bucur ca nu ai fost subiectiva si ai povestit exact asa cum a fost...sincer cred ca ideea de grup si ghid , in context organizat , mi se pare o chestie indicata...In fine , daca voua v-a placut , asta e bine!
In Hurghada am fost invitata sa merg acum vreo 7 ani in urma , de catre un prieten virtual ce locuia acolo.Mi-a fost frica sa merg , sincer...desi baiatul respectiv mi-a dat toate motivele de a avea incredere in el...am refuzat.Sunt curioasa ce aventuri ati avut si in statiunea asta unde , ca peste tot , bogatia se imbina cu saracia...:)

Svea spunea...

Da, foarte frumos povestit! Abia astept si restul aventurii! :))

Anonim spunea...

Wow, la faza cu Craciunul in ianuarie:))
Si ce ciudat sa vezi pe Fecioara Maria si Iisus cu trasaturi arabesti.
Nu prea ma pricep dar cred ca, de fapt, noi ii vedem distorsionat, ei erau evrei, nu? si trebuie ca erau bruneti si maslinii apropiati ca trasaturi ca cea din icoana de aici:))
Semnat: Oana_B