sâmbătă, 22 martie 2014

India, Goa. Varca Beach, vanzatorii ambulanti

Au aparut inca din prima zi si cred ca a fost doar o singura zi in care nu i-am vazut, de ne-am mirat si noi de ce nu mai apar. Aveam sa aflam insa in exact ultima zi a sederii noastre.

Cele 20 de sezlonguri cu umbrele de la shackul Evisha erau ocupate in afara celor 4 pe care le aveam noi, numai de rusi. Rusii stateau la Zuri resort de care am amintit acum doua postari dar veneau la plaja si apoi mancau de pranz la shack. Dupa care se retrageau in rezervatia lor, pentru programul de seara probabil. Plaja ramanea pustie si noi nu ne suparam.



In prima zi au aparut doua femei, le-am vazut de departe, imbracate in sari (in fotografie apare numai una din ele, impreuna cu vanzatorul de tobe).


Nu erau multe femei sa se plimbe in sari pe plaja si mi-au sarit in ochi. Le-am vazut ca se apropie de sezlonguri si s-au oprit pe la rusoaice, au povestit cu ele, probabil rusoaicele au cumparat. La un moment dat s-au apropiat si de noi, cu un "zdrastvuite!" la care i-am raspuns scurt "I don't speek russian!". Stiam deja ce urma, "aaaa, cum nu vb rusa, dar de unde esti???? " nu era prima data si nici primul concediu, ba chiar al treilea in care se mira lumea ca eu nu vorbsc rusa. Mda...

Eram pornita sa refuz orice oferta, nu voiam sa cumpar nimic. Asa ca la orice imi oferea una din ele, am spus din start nu, multumesc. La un moment dat cealalta, mai tinerica si mai draguta, cu mai multa rabdare, s-a apropiat de mine si a inceput o conversatie. Fara legatura cu comertul. Mi-a povestit ca are 28 de ani, 4 copii si un sot care o asteapta acasa in Rajahstan, ca ea e sezonier aici sa faca bani ca sa traiasca restul lunilor cat nu e sezon acasa cu familia. Acolo la ea e saracie mare, nu au apa si nu se fac produse, nu au ce manca. Ca asa isi castiga painea, ferindu-se zilnic de politistii care se plimba pe plaja, ca dorm si stau ascunsi in padurile de pe langa plaja. M-a intrebat de unde sunt, de familia mea, ce lucrez, daca am scoala, daca am un job stresant, daca imi place sa ma duc la munca. Apoi a trecut incet si la "păsul" ei, mi-a spus cam ce vinde si ca nu cara totul cu ele de frica politiei, dar ca daca ma intereseaza ceva imi aduce. Pana la urma am negociat zilele ce au venit, la sange cu ele, de mi-au spus ca ma tin foarte tare, ca asa negociator nu au mai avut, niste pixuri suvenir pentru fete si colege, apoi tot la sange de am ajuns de la 4000 de rupii cat au cerut la 2300 rupii cat am platit pentru trei tatuaje cu henna pe mana(ele au lasat la 2400 eu ziceam ca mai sus de 2200 nu merg, pana cea mai draguta dintre ele mi-a zis ca ele au lasat atat, sa las si eu o suta de la mine...bine eu inital am zis 1500 :)). Mi-au "vandut" tatuajele la incredere, de pe o zi pe alta, nu aveam destul cash la mine, le lasasem 500 de rupii. Stiau ca ziua urmatoare era ultima zi cand ne mai gaseau, le spusesem. Iar eu tot pe incredere, dupa ce le asteptasem pana la pranz sa vina si a aparut un tip pe care il vazusem ca vinde si el, sa imi spuna ca e fratele Emmei (una din fete, cea care ne tatuase) si ca Emma e vanata de politie, nu poate iesi azi pe plaja, sa ii dau lui banii. Am fost sceptica, i-am zis intai ca nu pot sa ii dau banii ca nu il cunosc, a sunat la tf pe cineva, a zis ca e Emma si am vorbit cu ea, mi.a zis ca e OK sa ii dau banii fratelui ei. I-am dat, apoi am stat cealalta jumatate de zi cu sufletul in gat ca va veni Emma sa imi ceara banii, spunand ca nu a trimis pe niciun frate sa ii ia in numele ei. Ei bine, am vazut-o pe Emma pe plaja dupa pranz, deja ii dadusem fratelui banii si am zis gata, asta sunt! Dar n-a venit la mine. A stat cu doi politisti mult timp de vorba pe plaja, apoi a disparut. Am zis ca a fost inca un mit pe care l-am sters, cum ca sunt mincinosi si inselatori. Dar nu recomand nimanui sa faca ce am facut eu, pentru ca sunt convinsa ca nu toti sunt la fel. Noi am avut mare, mare noroc, o zic inca o data.





De la un alt vanzator ambulant am cumparat doua bluze, una de plaja tare frumoasa si alta eleganta de iesit in oras.

A doua sau a treia zi a aparut vanzatorul de tobe. Asta a fost a lui Ovi si a durat cateva zile pana l-a convins sa cumpere doua din tobele lui.



video

E prima data cand in calatoriile noastre luam contact atat de aproape cu niste oameni simpli, ai locurilor. Si am mai fost intr-una din zilele din Goa, in vizita noastra la Margao. Dar despre asta, intr-un episod urmator. 

miercuri, 5 martie 2014

India, Goa. Varca Beach

Plajele din Goa sunt renumite. Pentru ca sunt late, cu nisip fin fin de tot, sunt lungi si neaglomerate. Cel putin cele din sudul Goa, unde am fost noi. In fotografii am vazut si plaje din nord, dar aratau mai mici, mai inguste.

In sud insa, plaja e infinita. Plajele sunt legate una de alta si le vedeti pe harta de mai jos. Punctul A e Imperial residency, "casa" noastra. Dati click pe minus pe fotografie sa se reduca harta in dimensiuni.


Visa större karta

Apa marii a fost cea mai calda apa in care am facut baie. Mai calda decat cea din Thailanda, sau poate cam asa ca in Thailanda, poate nu imi amintesc prea bine (spun asta pentru ca restul familiei spune ca era cam ca si cea din Thailanda). 26-28 de grade.
Soarele foarte fierbinte, la ora pranzului, cam intre 12 si 15 nu se putea sta, chiar si sub umbrela era foarte cald. Noi stateam pana pe la 13-13.30 cand ne retrageam la shack sa mancam.

Spre dupamasa, invariabil se pornea vant, un vant cald care insa se intetea spre apusul soarelui si se facea racoare acolo pe plaja. invariabil erau si valuri, frumoase si inspumate, numai bune de sarit in ele.

Multa lume se plimba cu bicicletele pe nisip. Apa batatorea nisipul in zona de flux si era tare, se putea merge lejer cu bicicleta. Era un loc unde se puteau inchiria, noi ne gandisem sa inchiriem si sa biciclim spre si de la plaja, dar ne-a fost groaza pana la urma, am preferat sa mergem.

Revin la shack, mi-am amintit ca am mai povestit cu baiatul care ne servea si apoi cu seful shack-ului. Ei doi serveau la mese. Baiatul era cam catre 30 de ani, venea in fiecare iarna in Goa pentru 6 luni din Nepal. Era nepalez, vara mergea acasa. Era al 11-lea an cand venea in Goa sa lucreze. El si bucatarul, tot nepalez. Locuiau pe plaja, dormeau pe sezlonggurile pe care noi faceam plaja ziua. Patronul trebuia sa fie musai din Goa, altfel nu primea licenta sa functioneze. An de an shack-urile se darama si se construiesc din nou, pentru 6 luni. Daca primesc licenta. Numarul de sezlonguri variaza de la an la an...uneori au primit licenta numai pentru 10 sezlonguri, alteori pentru 15 sau chiar pentru 20 cate aveau acum. Nu aveau voie sa puna mai multe, zilnci trecea politia de cel putin doua ori pe plaja, cica numarau si sezlongurile la fiecare shack. In fapt politia era la vanatoare de vanzatori ambulanti, dar voi reveni la acest subiect. La bucatarie, ca ajutor de bucatar lucra singura femeie, nevasta patronului. Evisha era numele uneia din fetele lor, le-am vazut pe amandoua in fotografii. Peste zi, cat munceau ei doi, fetele stateau cu bunicii. Nu stiu ce mancare se face in Nepal, dar bucatarul asta era minunat! N-a fost mancare la care sa nu ne lingem degetele (la unele chiar la propriu!) dupa ce mancam.

O sa las pozele sa vorbeasca si voi reveni cu un nou episod.