miercuri, 5 martie 2014

India, Goa. Drumul, shack-ul

Diminetile ne placea sa dormim pana mai tarziu, desi stiam ca ajungem tarziu pe plaja. Nu ne pasa, eram in concediu si ne propusesem sa stam toata ziua pe plaja, pentru ca drumul era lung. Intr-o singura zi am chemat taxiul pentru ca se facuse mult prea tarziu si nu atat drumul cat caldura de aproape de pranz era mai nasoala...dar ne-a luat 300 de rupii pe mai putin de 2 km de drum si am zis ca ne ajunge. 

Micul dejun il luam in apartament, ne cumparam cele trebuincioase de la magazinul alimentar super dotat din coltul strazii, vreo 300 m de unde locuiam. Deschideam larg toate geamurile si usile de la terase, sa auzim pasarile si sa mancam "la aer". :) 






Dupa ce pregateam rucsacii cu cele trebuincioase, plecam la drum. Ca 2 km pe un drum unde circulau multe scutere si biciclete. Uneori si masini. 

Pe drum era o scoala, unde mai mereu cand treceam noi, copiii erau in pauza. Fetele au gasit rapid solutia mutarii lor intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat: sa fie profesoare si sa predea la scoala ASTA! :) 
Copiii aveau uniforme, erau uimiti sa ne vada trecand zilnic pe acolo, uneori ne salutau cu "Hello strangers!" si noi le raspuneam "Hello girls!" la care ele chicoteau ascunzandu-se. Am vazut si o fetita alba si blonda printre fetitele indiene brunete. Seara cand ne intorceam spre casa, scoala era pustie si ne distram cu cativa catelusi care se jucau pe acolo. Autocarele cu care erau transportati copiii erau parcate langa scoala. Intr-o zi am vazut coborand de pe un scuter doua femei albe, am dedus ca sunt profesoare la scoala, deci viitorul fetelor pare luminos :). 

Drumul trecea pe langa cateva magazine alimentare, apoi pe langa un magazin de haine si suveniruri unde ne-au mancat in fiecare seara cand ne-am oprit, tantarii. Vanzator un baiat tanar, cam de varsta Dianei parea, timid si foarte amabil. Am cumparat in cateva randuri de la el, desi lasa din pret dar nu foarte mult. Am luat produse destul de scumpe de la el, dar nu avea concurenta si asta era...doua zile a fost inchis magazinul si noi ne-am distrat ca tocmai cumparasem de la el pe o suma considerabila, pe care el isi luase acum liber :). 
Ne saluta in fiecare dimineata si dupamasa cand treceam pe acolo si ne intreba daca nu dorim sa cumparam si azi ceva :). Apoi incepuse si mama lui sa ne salute, sa ne intrebe ce mai facem. :) 

Drumul la dus ajungea la un all inclusive Zuri Resort iar noi o luam pe drumul lateral, il ocoleam si ajungeam la plaja. Am inteles din prima zi de ce ne-au spus ca e periculos noaptea pe acolo. Treceam pe langa statia de apa a resortului si locul pe unde intrau toti indienii care munceau in resort. Erau autobuze care ii asteptau sa iasa din schimb, erau masini dar mai ales multe scutere ale celor care munceau acolo. Am aflat mai apoi ca cei care erau vanzatori ambulanti pe plaja, locuiau in padurile din zona, padure vorba vine, locuri virane pline de palmieri. 






Si in sfarsit plaja!


Si shackul preferat, Evisha.



Drumul pe langa Zuri: 









Si apoi mai departe, spre "casa".










Am ajuns la rezidenta.



Si scoala:






Evisha Beach Shack e locul unde ne-am facut veacul, pe plaja. Initial am zis ca mai mergem sa incercam si alte shackuri, dar ne-am indragostit de locul asta si desi ne-am mai plimbat pe plaja, am ramas fideli Evishei. Ne-am imprietenit si cu oamenii de acolo, ne tineau loc dimineata pe plaja, devenisem clientii lor fideli. 

Prima zi nu prea stiam cum sta treaba, dar ne-am lamurit pe parcurs. In fata shackului, pe plaja, erau asezate 20 de sezlonguri cu cate o umbrela la fiecare doua din ele. Norocul nostru a fost ca in prima zi am gasit 4 sezlonguri libere, asa ca ne-am asezat acolo. Altfel ne-am fi dus mai departe sau la shackul din spatele Evishei, Misha, care era mai departe de apa dar mereu avea sezlonguri libere. In prima zi, recunosc ca am mers sa mancam cu oarecare retineri. Toti, dar absolut toti partenerii de sezlong si apoi de shack erau rusi. Mai aparea cand si cand cate un finlandez sau niste unguri, de la alte sezlonguri sa manance. Dar asta s-a intamplat de doua ori. Shackul era plin mereu, rusii mancau ca spartii si asta ne-a dat incredere. Se vedea ca nu era prima zi pentru rusi si daca mancau iar si iar la acelasi shack (se cunosteau cu baietii de acolo, erau de-ai casei, ii asteptau cu masa pregatita, mergeau rusii dinainte sa spuna ce sa le pregateasca) atunci am zis si noi ca e OK. Si a fost mai mult decat OK. Mancare excelenta, desi nu vreau sa stiu cum era pregatita. :)) Shack-urile astea arata ca niste baraci improvizate (chiar si asta sunt, am aflat ulterior din discutii cu baietii) dar au apa curenta. Au si dus si toaleta (poate nu toate, dar asta avea). La inceput am avut grija cu stersul farfuriilor, paharelor si tacamurilor cu spirt, apoi am vazut ca suntem ridicoli, nimeni nu facea asta si am renuntat. Rusii beau si suc de fructe proaspete, facut pe loc(se auzea storcatorul de fructe cum muncea in spate) ceea ce noi citisem ca sa nu consumi daca sursa nu e sigura. Dupa doua zile am luat si noi, zi de zi apoi. Erau DELICIOASE! De papaia, de mango, de portocale, de sweetlime, de ananas, de pepene rosu. Si mai vreau sa spun ca asa mango bune ca in India nu am mancat nicaieri. 

Ah da, si legumele crude erau un tabu in India. Am mancat la Evisha in fiecare zi, serveau totul cu salate din cruditati. Fara probleme!










Va continua!

Niciun comentariu: