duminică, 2 februarie 2014

India-New Delhi (2)

Dupa un somn bun de circa 6 ore, ne-am trezit la vremea pranzului in New Delhi. Buimaci de cap dupa somnul la ore nepotrivite (dupa ora Indiei, dar foarte ok pentru ora Europei de vest) ne-am scos dopurile din urechi si am dat deoparte perdeaua de la geam sa avem tabloul complet: auditiv si vizual. Geamul dadea catre strada, o strada laterala, special aleasa sa fie aproape de gara si de bazar, dar suficient de departe sa nu ne deranjeze atat de tare galagia. Oricum, nu se putea dormi fara sa ai dopuri in urechi. Singura Silvia care a incercat si ea sa le foloseasca dar fara prea mare succes, a zis ca ea a dormit bine si asa. Ce invidiez eu somnul de copil!

Era ora mesei, desi pentru noi ar fi fost ok un mic dejun, fiind ora pranzului si fiindca nu stiam unde putem manca fara sa riscam nimic, am hotarat ca vom manca in camera. Hotelul nu avea restaurant propriu, dar avea serviciu in camera de la un restaurant. O lista pliiiina de tot felul de mancaruri, ne faceau multe cu ochiul. Am hotarat sa coboram la receptie si sa intrebam despre feluri de mancare, ce sunt. Receptionerul, altul decat cel de azi dimineata, imbracat corespunzator de data asta, ne-a spus amabil ca putem comanda direct la bucatarie, prin telefonul din camera. Dar ca e ok daca am coborat, ne-a lamurit cu mancarurile si am comandat ciapati, eu si Diana cate un pulao vegetarian (pulao e numele pentru un fel de pilaf) iar Ovi un biryani vegetarian. Eu am dorit un lassi (un fel de lapte batut, pe care indienii il beau dupa masa, pentru a reduce efectul mancarurilot iuti asupra stomacului) si cafea cu lapte. Silvia a dorit un sandwich egg. Au fost foarte gustoase toate, pulao deloc iute, biryani putin mai iute. Nu mi-a placut insa lassi, e un lapte batut dulce, n-am mai incercat a doua oara, mai ales ca nu am mancat iute deloc, am avut noroc de bucatarii care stiau sa gateasca pentru europeni :).

Era timpul sa iesim in "lume". Mai intai am studiat locurile de la inaltime:






Fotografii facute de Diana*: 
*Pentru ca in aceasta calatorie am fost doi fotografi, o sa pun paralel si fotografii facute de Diana, mentionand asta de fiecare data.





Galagia nu era foarte mare, claxoane, zumzet de lume, era ceva nou pentru noi, dar in acelasi timp ceva ce eram foarte curiosi si nerabdatori sa descoperim. Ne-am imbracat si am iesit.

Holul hotelului nu arata defel ca dimineata cand am ajuns, saltele disparusera, la intrare era un gardian cu o pusca pe umar, iar sub tv-ul plat de pe perete era un birou (o fi fost acolo si dimineata, dar nu-l vazusem) la care statea un barbat, scria ca e informatii pentru turisti. Ne-a salutat si ne-a intrebat daca avem nevoie de ajutor, daca vrem sa vedem orasul, ce anume vrem sa vizitam. Era destul de tarziu, vreo 4 dupamasa si obiectivele inchideau la 5. Nu planificasem nimic, voiam sa vedem unde e gara, dimineata urmatoare, devreme de tot trebuia sa mergem la gara sa luam trenul spre Agra. Am primit o harta si indrumari cum sa ajungem la gara, cam 10 minute distanta. De acolo nu stiam incotro aveam sa mergem. Eu citisem de Connaught Place ca e un loc aparte in oras, ne-am decis sa mergem acolo.

Si am iesit in lume:







Fotografii si film facute de Diana: 









video

Am gasit gara, vedeti imagini mai sus. Era aproape de hotel, 10 minute maxim cum spusese tipul de la hotel. Aglomeratie de nedescris, parca toata India calatorea cu trenul :). Dar si cu masini, ricshaw, biciclete, scutere, pe jos...o senzatie de nedescris, deopotriva interesanta si deranjanta, dar e ceea ce ne inchipuiam ca e India! Toate senzatiile noastre erau intinse la maxim, simteam ca eram acolo unde trebuia sa fim!

Dupa ce ne-am lamurit cum e cu gara, de unde pleaca trenul, etc. am tras pe margine si am deschis "bilbia" noastra despre India, sa ne uitam pe o harta pe unde sa o luam spre Connaught Place. In doua secunde am fost inconjurati de vreo trei barbati care ne intrebau unde vrem sa mergem, ca ne ajuta, ne duc ei cu richsaw, cu taxi, ne explicau unde suntem...eram coplesiti si eu ma simteam ca un handicapat care nu pot sa ma concentrez la ce voiam. I-am refuzat in nenumarate randuri, le-am spus ferm dar calm ca ne descurcam singuri. Ei insistau, ca nu vor bani, nu vor nimic, doar sa ne ajute...noi voiam sa mergem pe jos, sa luam "pulsul" strazilor. Ne-au aratat strada pe care sa o luam, le-am urmat indicatiile si am gasit si indicator, eram pe drumul bun. O artera mare de circulatie, i-as spune bulevard. Cu trotuare, nu foarte curate si aratoase, dar macar nu mai megeam pe marginea drumului ca pana acum. La un moment dat un tinerel s-a apropiat de noi din spate, probabil ne urmarise de undeva si l-a abordat pe Ovi cu binecunoscutul (aveam sa vedem mai tarziu) "Hello sir, how are you?" si apoi "Where are you from?"...iar de aici pana la a continua dialogul nu mai e nimic. O data ce ai inceput sa vorbesti cu un indian, greu mai scapi. Baiatul era vorbaret, ne-a spus ca e student si ca azi (era duminica) e ziua lui libera si ca ii face placere sa vorbeasca cu turisti sa isi exerseze engleza. Trebuie sa recunosc ca vorbea bine, nu stiu cat de adevarat era ce spunea el, dar ne-am clarificat mai tarziu ca nu era deloc dezintersat, asa cum sustinea. Ne-a insotit, ne-a spus ca ne ajuta sa ajungem in Connaught Place, ca e acolo o agentie de turism tare buna unde ne pot da harti si sa ne ajute sa ne descurcam prin oras. Parca era surd...ii spuneam ca nu suntem interesati de oras, ca nu avem timp de viziatat nimic, ca maine mergem in Agra si apoi plecam spre Goa, ca ne pare rau...el insista cu agentia, ne-am prins atunci ca lua comision de la ei pentru turistii pe care ii ducea. Ne-a intrebat si daca vrem sa mancam, ca stie el restaurante bune, desigur lua comisioane si de la ei. Am refuzat din nou, am insistat ca ii multumim si ca ne descurcam, eram deja acolo unde voiam. Cand am ajuns in fata agentiei spre care el ne dusese, a fost tare dezamagit ca n-am vrut sa intram. Nu s-a ales cu nimic, din pacate...poate trebuia sa ii fi dat noi ceva, fusese simpatic dar putin enervant ca nu voia sa inteleaga ce voiam noi. :) 

Connaught Place era...super aglomerat! Era duminica, magazinele de firma aveau reducere (e o zona imensa plina de magazine de firma) si indienii de clasa medie si mai sus erau la cumparaturi. Pe strazi pline de vanzatori ambulanti (mi-a placut ca erau multi care vindeau carti in engleza), cu tot ce iti doresti sau nu :). Am cumparat doua flacoane de apa, am verificat sigiliul (un must cand cumparati apa in India) si unul din flacoane nu avea capacul sigilat. M-am intors la vanzator si am primit alt flacon. Ne-am invartit la cumparaturi prin cateva magazine, am facut cateva cumparaturi si la un moment dat am simtit ca avem nevoie de o pauza. Vazusem la intrare in "cercul" Connaught, e o piata mare dispusa in cerc , un Starbucks la care trebuia sa ajungem. Am trecut si printr-un bazar in aer liber si apoi la Palika Bazaar (intre timp se mai bagase un indian in seama sa ne spuna ca Palika Bazaar e mai interesant si mai ieftin decat magazinele de firma) unde am intrat in cateva magazine, dar eram obositi si satui de aglomeratie. Am gasit Starbucks-ul care era exact asa de aglomerat. Am comandat prajituri, ceai si sucuri (da, cu gheata! aici am indraznit) si am gasit cu greu o masuta mica la care ne-am inghesuit toti patru. Ne-am savurat produsele, intre timp afara se intunecase si noi trebuia sa ajungem inapoi la hotel. Am gasit usor drumul inapoi, am ajuns la gara si acolo am descoperit ca suntem fata in fata cu vestitul Main Bazaar din Paharganj, vestita zona plina de hoteluri, dar locul vestit si pentru mizerie, galagie, cumparaturi ieftine. 

Film facut de Diana:

video








Am incercat sa negociem doua bluze tare frumoase, cu broderie, dar la care scria ca pretul e fix. N-am reusit si mi-a parut rau ca nu le-am cumparat (am zis ca vine dupa noi vanzatorul, sa negociem, dar m-am inselat). Erau mai multi vanzatori, aveau aproximativ aceleasi produse, dar am zis ca le vom gasi poate in alta parte. Pana la urma am gasit numai in aeroport in Mumbai, ceva mai ieftine ca in bazar. Pentru ca aveau oferta "platesti una, iei doua" :).

Prima noastra zi in India si New Delhi se sfarsea. Sentimente amestecate, nu era nimic ce sa spunem ca ne-a deranjat, ca a fost altfel decat ne-am asteptat (daca pare ca barbatii care ne-au sarit in ajutor sau baiatul care s-a oferit sa ne duca in Connaught Place ne-a deranjat, n-a fost asa...am luat-o ca pe experiente indiene, nu ai cum sa scapi de asa ceva, e India, tine de descoperirea ei). A fost o zi reusita, desi am regretat ca nu am avut mai mult timp sa descoperim mai mult din acest oras.

Un comentariu:

Ladybug spunea...

Foarte frumos, mi-a placut tare mult ce am citit. Stii sa povestesti, intr-adevar!
Abia astept sa citesc continuarea...
Te pup, o saptamana frumoasa iti doresc :*