luni, 9 iulie 2012

Nordul Scandinaviei-Norvegia-drumul spre Lofoten

In partea de nord a Scandinaviei nu sunt multe drumuri. Nu prea ai de ales pe unde sa treci granitele intre tarile nordice. Daca va uitati pe harta de mai jos, veti intelege ce spun. E10 se desprinde din E4 undeva mai sus de Luleå. E4 isi continua "drumul" spre Finlanda pe cand E10 merge spre Kiruna si Norvegia.

Trecerea in Norvegia s-a vazut imediat in peisaj, care a devenit brusc pietros, insa avand farmecul sau. Lacuri mici se odihneau pe alocuri si casutele tipic norvegiene, cumva mai cochete decat cele suedeze ne-au transportat inapoi in amintirile frumoase din concediul de acum 3 ani.

Norvegia ne intampina din nou cu vreme superba, exact ca si acum 3 ani, cand pe tot drumul pana la granita (da, stiu, ca un facut!) ne plouase (atunci am traversat Suedia de-a latul, am fost in partea de sud a Norvegiei) si brusc, la granita, ploaia s-a oprit, iar vremea frumoasa ne-a insotit aproape tot concediul, in ciuda climei tipic norvegiene: ploi, vant si ceata.

Asadar plecam de la Riksgränsen si urma sa ajungem la Solvaer pe arhipelagul Lofoten. Peisajul Norvegiei e impresionant, las fotografiile sa spuna ceea ce cuvintele nu sunt in stare.












Desi drumul nostru nu trecea prin Narvik, ne hotaram sa facem ocolul (nu mare de altfel) si sa vedem orasul pe care il stiam din cartile de istorie. El in sine nu e impresionant, am vizitat biserica veche din oras, construita din piatra in 1925. Ne-am oprit in cateva locuri pe drum, la memoriale, unul dintre ele situat pe partea opusa orasului, cu o vedere impresionanta asupra lui.

E vremea papadiilor in nord :).









Din nou la drum!




Memorial Narvik:



Narvik de departe...


Si de aproape...


Drumul mai departe pana la destinatia zilei e la fel de impresionant. Insule, munti inalti inzapeziti, poduri, tuneluri, fiorduri, localitati asezate idilic incat iti vine sa ramai acolo si sa nu mai pleci niciodata. Din loc in loc oprim, pentru ca peisajele ne fac sa spunem WOW de fiecare data si e imposibil sa nu stai si sa admiri...sa admiri, sa fotografiezi si sa visezi...e atata liniste, atata albastru si sus si jos, patat pe alocuri cu alb-norii si verde-iarba, cu rosu-case norvegiene. Un verde crud, cumva primavaratec, amestecat cu albul zapezii de pe varfurile inalte ale culmilor. Cu adevarat taramul zapezilor vesnice, pe acele inaltimi. Iata putin din ceea ce a fost de fapt, fotografii care incearca sa redea locurile prin ochii calatorului ale carui vorbe sunt sarace in fata frumusetilor naturii.






















Despre Lofoten mai pe larg in postul viitor. :)

2 comentarii:

Ana-Maria spunea...

Minunat!Ati mers pe cont propriu?Cu masina?

salmi spunea...

Daca te duci la prima postare despre concediul din acest an, scrie acolo despre cum am calatorit. :)

Dar raspund si aici: toate concediile noastre au fost pe cont propriu, inclusiv Egipt si Thailanda. In Egipt am rezervat printr-o agentie pe net, hotelul la mare, asta pentru ca nu se poate altfel, dar am ajuns acolo pe cont propriu, in Cairo am fost pe cont propriu...cum ziceam in Thailanda la fel. In rest, toate concediile noastre s-au desfasurat cu masina, exceptand cele doua de mai sus, unde nu am avut cum ajunge altfel. Nu zburam pentru ca ne place sa avem libertate de miscare si e mai usor sa mergem cu a noastra (si mai iefitn). E posibil ca in Italia/Spania/insule grecesti, concedii ce avem in plan, sa le facem zbor/inchiriat masina, dar tot pe cont propriu :).