Tara mea de glorii, tara mea de dor-Busteni, vara 2010

Singura nostra excursie mai departe de "casa" in vacanta petrecuta in Ro a fost la Busteni. Avusesem mai multe planuri dar datorita timpului scurt, ocupat mai mult cu vizite la rude si prieteni le-am amanat pe alti ani. Busteniul l-am mai vizitat acum trei ani, in vremea in care visam deja la Suedia. Am vrut atunci sa ajungem la Babele si Sfinx dar fiindca indicatoarele sunt total inexistente si moi sau je sau cum vreti sa imi spuneti aveam un fix ca la Babele se urca din Sinaia(fusesem la Babele prin 1991/1992 si cica stiam eu sigur :)) am ajuns la Cota 1400. Deh, frumos si acolo, la vremea aceea ne-au intrigat gunoaiele imprastiate peste tot chiar si acolo sus(fusesem de curand in Tatra Slovaca si ne ramasese in minte curatenia de acolo) dar privelistea e frumoasa. Totusi, voisem sa vedem vestitele pietre modelate de ploi si vant si am pornit vitejeste sa parcurgem cei aproximativ 350 km spre destinatie. Invatati cu fluiditatea circulatiei de pe autostrazi am socotit ca in aproximati 4 ore ar trebui sa fim la Busteni, insa cum am dat de circulatia de pe drumurile romanesti-aglomerate, pline de tiruri si camioane, cu nebuni care intra in depasiri absolut datatoare de infarct, ne-am readus aminte de groaza cu care plecam mereu la drum si am stat cumintei la viteze regulamentare, uneori in urma camioanelor din imposibilitate de a depasi, mergand in coloane la 60-70 la ora...iar drumul ne-a luat in total 8 ore. Dupa cum e vorba "totul e bine cand se termina cu bine" ne-am bucurat ca am ajuns cu bine, chiar daca planurile noastre de a urca in acea dupamasa s-au dat peste cap. Am sperat ca in cei trei ani trecuti de cand incercasem intaia data sa ajungem sus pe munte, problema indicatoarelor catre telecabina se reglase, dar dupa ce am dat un tur in sus si in jos pe strada principala a Busteniului, am renuntat. Cu gandul la o cazare, am cotit pe o strada unde un indicator ne ducea catre Hotel Silva. :)) Da, numele ne-a atras mai ales dupa ce Silvia ne anuntase ca din numele ei de pe indicator lipseste un I :)). Strada se numea a Telecabinei si ne-am spus reciproc ca pe acolo trebuie sa fie telecabina pe undeva.
(Fac o paranteza sa va spun ca acum trei ani am fost cu doua prietene dragi S si M, impreuna cu copiii lor de varste apropiate de a Silviei, la o drumetie la Cascada Urlatoarea, prima noastra escapada pe munti si trecusem pe langa hotelul acesta si pe langa telecabina, dar uitasem. Mi-am adus aminte de tot cand am ajuns la hotel si in zona respectiva si le-am imbratisat in gand pe fetele dragi si copiii lor. Nu stiu daca ele vor citi aici, dar daca da, se vor recunoaste. Va pup!)
Asadar am ajuns la hotel si desi imi aminteam locul, inca nu depistasem telecabina. Hotelul e mare si frumos, nou renovat si destul de scump, desi intre noi fie vorba asa de ieftin nu dormi nicaieri in vest la un hotel de categoria aceasta. Ne-am cazat si ajunsi in camera primul lucru a fost sa mergem pe balcon(receptionista ne spusese ca primim o camera cu vedere la munte) sa admiram muntii, dar mai intai ne-au cazut ochii pe...telecabina! aflata exact in spatele hotelului, ne-a convins ca hotararea de a opri la hotelul asta nu a fost intamplatoare...
Seara a trecut repede, am mancat cea mai buna pizza de multa vreme incoace la o pizzerie aflata imediat cum am coborat pe strada, am aflat si ca telecabina nu circulase in ziua respectiva pe motiv de vant puternic dar ca maine cu siguranta va circula. Stiu ei localnicii ce stiu!

Ziua urmatoare nu se arata cu nimic mai promitatoare: norii invaluiau de buna dimineata culmile muntilor, vantul batea dar pe alocuri soarele se arata dintre nori...Dupa un mic dejun copios servit cu generozitate in sala mare si goala de catre chiar sefa de local, am plecat cu telecabina(care curios pentru vremea de afara, functiona) spre varfurile Bucegilor.
Frumos, chiar daca ceata invaluia totul, chiar daca existenta indicatoarelor in momentul acela cetos era imperios necesara si era sa ne faca sa "pierdem" Sfinxul dar chiar si pe noi prin ceata.

In final, va invit cu drag sa mergeti la Busteni, va doresc sa prindeti vreme buna si sa puteti vedea mai multe decat noi...e un loc special care merita vizitat, amintit, memorat.