Cum scriam in postul precedent, am avut o zi supliment in Paris alaturi de celelalte 5 programate. Despre acestea voi vorbi pe rand in posturile ce urmeaza si voi lasa mult fotografiile sa vorbeasca.
Parisul e un oras pe care trebuie sa-l vezi, sa-l simti, sa-l respiri, sa-l iubesti si in acelasi timp sa il urasti. Poate e prea mult spus sa il urasti, dar eu am simtit ca nu il pot iubi pe deplin asa cum as fi vrut. Atunci, acolo. L-am simtit putin prea apasator, prea aglomerat(poate pentru ca am nimerit in aglomeratia turistica), cu o circulatie cam haotica pentru cel nedeprins cu asa ceva. E doar parererea mea, si mai cred ca e necesara si doza aceasta de "neplacut" ca sa il poti iubi, sa poti aprecia ceea ce are frumos si maret, sa simti ca e unic in felul sau. Mai demult consideram capitalele europene cam toate si acelasi lucru, pe vremea cand numai le aratam pe harta. Cand am inceput sa vad la tv despre ele, imaginea a fost aceeasi...capitale europene, toate la un loc. De cand am inceput sa cunosc capitala cu capitala am inteles clar ca fiecare e altceva, ceva unic, aparte, ceva ce numai acolo poti simti. Asa e si Parisul...acum dupa concediu pot sa spun ca m-a sucit, m-a invartit, sentimentele s-au asezat bine de tot si am ramas cu o admiratie profunda fata de Paris. Un alt oras, o alta capitala unde mi-a ramas inima si pot spune ca Parisul e intre capitalele europene favorite.
Dar sa revin la vizita noastra. Dupa ce ziua precedenta am suferit de caldura prin oras, am hotarat sa mergem in a doua zi pariziana, la Louvre. De data asta am capitulat in fata aglomeratiei de pe sosele, am lasat masina frumos in parcarea subterana a hotelului si am plecat cu metroul. O alegere perfecta, era si putin curent si mai racoare in subteran. Ne-au incantat urechile de cateva ori cantareti romani dar cel mai mult m-a impresionat un nene care a cantat la microfon(avea niste boxe cu el) "Drumurile noastre toate"...astuia i-am dat si eu niste banuti...era mai amarat si mai in varsta fata de ceilalti "cantareti".
Seara ne-am racorit picioarele in fantana arteziana din curtea muzeului alaturi de alti zeci de turisti si am luat-o la pas prin Gradinile Tuilleries ca sa sfarsim ziua la un restaurant. Chinezesc din pacate caci restul erau pline ochi si foamea nu a asteptat...
5 comentarii:
Uite, ca să iubești și mai mult Parisul: http://www.vulpitza.ro/jurnal/sa-visam-15-minute (e blogul unei îndrăgostite iremediabile de Paris, la fel ca mine) :)
Minunate 15 minute, multumesc!
August e luna in care circulatia pariziana e cea mai putin aglomerata si ai cele mai mari sanse sa gasesti un loc de parcare:))
Imagineaza-ti cum e in celelalte luni ale anului;:)
Buna ideea de a utiliza transportul in comun, in Paris e mult mai rapid si eficace decat masina;
Voi nu ati avut probleme cu chelneri care refuzau sa vorbeasca cu tine (macar sa incerce) daca vorbeai engleza (si mai ales daca era un american cu noi)...ca noi am avut cateva probleme degenul asta din pacate...altfel I agree with you, e unloc pe care il urasti si iubesti in acelasi timp...dupa ce pleci intotdeauna iti amintesti de lucruile frumoase numai si ajungi sa vrei sa mai mergi :)
Mai noi am dat de chelneri care nu stiau engleza dar am mai balbait noi in franceza si au avut meniu in engleza(la un moment dat voiam noi ceva oferta si tipa nu stia sa ne explice, apoi ne-a adus un meniu in engleza si am inteles :)). Dar am avut si chelneri care stiau perfect engleza.
Sigur, concediile raman numai cu lucrurile frumoase in memorie, asta e bine daca iti doresti sa revii la Paris!
Trimiteți un comentariu