vineri, 22 ianuarie 2010

Egipt in ianuarie-partea a 2-a

Am sa incep al doilea post cu o completare la primul :). Am uitat sa specific ca piramidele se pot vizita in interior, cel putin primele doua stiu sigur, cele ale lui Keops si Kefren. A doua era insa inchisa acum. Bilete se iau separat, cele pentru Keops si am incercat sa urcam pana sus in ea. Spun am incercat pentru ca eu si Silvia cand am ajuns la prima "statie", adica un loc unde puteam sa facem stanga-mprejur(urcarea e foarte in panta, abia au loc doua persoane-una care urca si alta care coboara, majoritatea coboara cu spatele pentru ca altfel e aproape imposibil) a trebuit sa ne intoarcem. Spatiul e foarte ingust, plin de turisti, fara ventilatie...eu simteam ca ma sufoc(nu, nu sufar de claustrofobie, dar de lipsa de oxigen da) iar Silvia incepuse sa planga si sa strige ca ei ii e frica si vrea afara. L-am lasat pe Ovi asadar care a urcat victorios pana sus.

Cairo, ziua a 2-a
Dupa o noapte in care am dormit mai bine(nu stiu daca din cauza cainilor care au fost mai linistiti sau a oboselii acumulate) ne-am facut planurile pentru ziua care incepea. Voiam Muzeul Egiptean si apoi daca apucam cateva moschei, sau Citadel. Seful taximetristilor ne-a sfatuit sa incepem cu Muzeul si apoi sa mergem la moschei si Citadel. Abia mai tarziu aveam sa ne dam seama ca trebuia sa facem invers. Citadel si moscheile se inchid la ora 16, muzeul mai tarziu. Dar poate atunci nu apucam sa vedem muzeul pe indelete asa cum am facut-o...
Cand soferul a auzit ca noi avem nevoie de 3-4 ore in muzeu, ne-a spus nonsalant ca muzeul e mic si ca nici un turist nu a petrecut mai mult de 1 ora jumate, doua acolo. Nu, nu ne cunostea pe noi, care atunci cand intram intr-un muzeu nu o facem numai de dragul de a-l bifa...iar muzeul chiar nu e mic(ma intreb in cate muzee o fi fost soferul de a spus asta)...Am petrecut mai mult de 3 ore acolo...Cum e interzis sa faci fotografii in interior, am lasat aparatele de fotografiat si filmat la poarta, intr-un loc special amenajat(gratuit! :)) asta pentru ca nu te lasa sa intri cu el. E control ca la aeroport la intrare si te trimit inapoi sa il lasi. Va dau un link care nu e foarte bine documentat si pus la punct, dar mie mi se pare destul de OK.
Muzeul in exterior:
Muzeul e impresionant, e plin de artefacte egiptene, aranjate frumos pe perioade, monede, papirusuri, morminte, mumii. Impresionante sunt sala lui Tutankamon si salile mumiilor(vreo 25 daca tin bine minte) regilor egipteni. E un muzeu care nu trebuie ratat daca va aflati in Cairo.
Cum petrecusem cateva ore bune in muzeu, era deja ora pranzului si l-am rugat pe sofer sa ne duca undeva sa mancam. Alegerea lui au fost restaurantele din "vapoare". Vapoare adevarate, ancorate pe malul Nilului si transformate in restaurante adevarate. De data asta am ales un restaurant chinezesc. Daaaa, nu radeti :))...mancasem cu o zi inainte mancare egipteana, a fost buna dar ne era dor si de altceva.

Cine, noi??? :))

Dupa pranz era programat Cairo islamic, cu doua moschei mari si Citadel. Din pacate tot ce am apucat sa vedem a fost Moscheea Sultan Hassan pentru ca era ora inchiderii si credeam ca ajungem sa intram si in Citadel, macar pe afara daca nu in moschei. Insa nu a fost asa, se inchide cu totul, nu numai cladirile...Ne-am multumit sa vedem de departe Moscheea Muhamad Ali si sa fotografiem apus de soare in Cairo de langa Citadel. Cel mai interesant aici la moschei era ca trebuia sa te descalti la intrare(asta stiam) si erau doi egipteni care iti luau pantofii si ii asezau intr-un raft. La iesire, cand sa ne recuperam pantofii ne trezim ca ni se sopteste usor: "money for the shoes, money for the shoes..." :)).


Voiam sa cumparam ceva suveniruri si cum am fost sfatuiti(total interesat dupa parerea mea) sa nu cumparam din bazar ci ca ne duce el, soferul acolo unde sunt comercianti de incredere, am mers pe mana lor. Am cumparat cateva fleacuri pe care le-am negociat evident. La plecare proprietarul magazinului(care in timp ce noi studiam produsele lui, el ne povestea de fratele lui care are un magazin in bazar si vinde marfa proasta, ca e numai un profitor care vrea bani) ne-a spus ca pentru el banii nu inseamna nimic si de asta nu il intereseaza cu cat vinde marfa :)).
Ajunsi la hotel, soferul ne-a asigurat ca oriunde te plimbi ca turist in Cairo, nu e pericol sa te atace sau fure cineva. Il intrebasem daca in apropierea hotelului exista ceva magazin alimentar, voiam sa cumparam fructe si apa. Apropo, apa de la robinet nu e de baut, asa am citit in toate cronicile despre Egipt. Acuma, am citit exagerari ca nici pe dinti sa nu te speli cu ea(!) dar noi n-am avut probleme. Insa nu am baut-o asa direct, desi la un moment dat ne intrebam cu ce or fi facute sucurile de la automatele de sucuri din restaurant??? Important e ca nu am patit nimic...
Asadar am luat de bune vorbele soferului si am iesit in "oras". Straduta(vorba vine, ca era o circulatie...si o galagie...) fara trotuare, circulai ori pe strada ori in praful care tinea loc de trotuar, pe care era hotelul dadea intr-o artera mai mare(mai circulata, mai galagioasa si mai poluata :)) pe care erau magazine....multe si de tot felul, dar pe distanta de mai bine de un km era doar unul alimentar. Era un mall de fapt, cu magazine de bijuterii, haine si incatari...cu niste preturi de vreo 3-4 ori mai mari decat aici in Suedia, unde vb aia, nu sunt chiar ieftine imbracamintea si incaltamintea. Magazinele insa pline, ma uitam la egipteni cum cumparau si zau ca nu stiu de unde aveau bani. Soferul din prima zi(apoi am avut altul, mai putin cunoscator el limbii engleze si nu prea am putut conversa cu el) ne spusese ca e singurul din familie care lucreaza. Sotia, cei 3 copii si doi frati mai mici ai lui(ramasi in intretinerea lui ca frate mai mare, pentru ca parintii ii murisera) erau intretinuti de el. Copiii la scoli, cu taxe si fratii la facultati private, cu taxe nu mici. iar el castiga(cica) numai bacsisul dat de turisti la sfarsitul zilei(plata de care va spuneam in primul post), caci de la seful lui nu primea nimic. In fine, mi-e greau sa cred ca ar fi chiar asa, caci nu stiu zau daca le ajungea de mancare oamenilor astia numai atatia bani...
Oricum, experienta din magazin a fost una unica. Nu stiu cati turisti avusesera ei pe acolo, dar toti se uitau la noi de parca venisem de pe luna cel putin(:)))...E drept ca si studiam totul pe acolo de parca chiar picasem de pe luna, eu ma extaziasem pe la raionul de condimente, apoi la cel de fructe si descoperisem ca perele de pe tarabele ambulante pe care le vazusem pe strada sin masina, erau de fapt guave. Guave pe care le-am gustat prima data in seara aceea si de care nu m-am mai dezlipit apoi tot concediul, pentru ca le-am avut din plin la restaurant. Si am mancat si capsuni, delicioase pentru luna ianuarie :)). Oferta de fructe si legume era destul de variata, chit ca era iarna si la ei :)).
Ceea ce ne spusese soferul a fost adevarat...chiar am fost lasati in pace. Cu toate ca Silviei toti ii faceau complimente(barbatii doar!), ii trimiteau bezele, voiau sa o mangaie pe cap si sa dea mana cu ea. Ea saracutza atat de agasata cum n-a fost ever, se ascundea dupa mine si nu scotea un cuvant. Si o lasau atunci in pace...Iar pe drum, era atat de mare galagia, vacarmul facut de masini care claxonau intr-una(descoperisem intre timp ca aveau un fel de cod prin claxonare...pentru ca nu respectau absolut nici o regula in circulatie, semafoare aproape inexistente dar si unde existau, erau desconsiderate. Claxonau oricand...cand se depaseau, cand se bagau unii in fata altora...ceea ce la inceput credeam ca erau claxonari de avertizare, erau de fapt de atentionare, un limbaj aparte pe soselele aglomerate), incat era cam greu sa comunicam verbal. Nu am facut fotografii, am vrut sa par cat mai putin turista intre ei, nu stiu daca mi-a iesit...

Seara am cazut franti...in parte de oboseala vacarmului, a galagiei, a lucrurilor atat de noi pentru noi, dar si datorita lipsei de aer. Poluarea e ceva ce ne-a dat gata in Cairo, e un smog si un miros persistent de fum, o ceata fumigena peste oras care nu se ridica niciodata...m-am bucurat ca am fost acolo iarna, nu stiu cum as fi rezistat vara pe o caldura de 50 de grade la nivelul acela de poluare...

Partea intai!
Partea a 3-a!

7 comentarii:

Anonim spunea...

Abia astept continuarea,sper ca va mai fi :)
Semnat Andra

Ana-Maria spunea...

Uau...pai numai de la claxonatul ala as fi cazut la datorie....Auzi?Dar chiar v-ati platit papucii lasati la intrare in moscheee??Pfuai...snapani mai sunt,fratele meu...bani pe aerul respirat nu va cereau?
Cred ca renunt sa vizitez,vreodata,Egiptul....
Gata , astept episodul 3 cu nerabdare!

Anonim spunea...

Foarte frumos povestit si amanuntit. Si pozele...E clar alta lume. Eu nu am fost, dar toti cei care au fost pe acolo s-au intors cam dezamagiti. D-abia astept urmatorul episod.

Svea spunea...

Absolut, foarte frumos povestit, dar cred ca "vizita" mea in Egipt incepe si se incheie cu relatarile tale. Mi-e greu sa cred ca voi ajunge sa pun vreodata piciorul prin partile acelea. Cum am mai spus, am o lista extrem de lunga iar tarile de genul asta sunt la coada listei :))

Mariana spunea...

Bine te-am gasit Salmi!

Un blog despre calatorii ,abia astept sa te citesc!

teo spunea...

Ma bucur ca am dat peste aceasta povestire. Peste 2 saptamani plec si eu, pt prima data, la Hurgada. Timpul va fi scurt. Nu cred ca voi ajunge in Cairo, dar acum, dupa cele citite, imi doresc sa-l vad. Tocmai pt ca este o alta lume, o alta cultura!

Anonim spunea...

Hahaha, inseamna ca pe langa traficul, poluarea si cainii din Egipt in Bucuresti e chiar ordine:))))
Oana_B