duminică, 15 martie 2009

Tara mea de glorii, tara mea de dor-Cheile Turzii

Am trecut de multe ori pe langa Cheile Turzii, in drumul de la Cluj spre sudul tarii. E o dragoste veche, veche de cand eram copil si mergeam la bunicii mei care pe acele vremuri locuiau la Turda. Nu, nu stiam atunci de locul asta minunat, dar stiam de la tata ca ar fi vrut sa il revada. El traise in Turda si fusese pe acolo...Si mi-a ramas asa in amintirile copilariei. De pe drumul mai sus amintit se vad Cheile, de cate ori treceam pe acolo spuneam la unison eu si Ovi: trebuie sa ajungem o data sa le vedem. Si am facut-o, vara trecuta intr-o zi fierbinte de iulie, in concediul de vara.
Drumul de acces e destul de rau, pentru noi care eram cu o masinutza destul de joasa, gropile din sosea si apoi de pe drumul pietruit ne-au dat putin de furca. Nu insa intr-atat incat sa regretam drumul.
Peisajul e superb, se poate traversa prin chei si ajunge in partea cealalata a muntilor. E un drum de vreo 6-7 km, pe care cei obisnuiti cu mersul pe o cararuie ingusta de o persoana, sapata in piatra, cu incaltari adecvate, sunt sigura ca il pot face. Exista o taxa de intrare in rezervatie, dar merita din plin pentru linistea, peisajul si starea sufleteasca pe care ti le dau acele locuri. Noi am parcurs probabil jumatate din traseu, nu stiu exact. Am admirat zecile de alpinisti mai mult sau mai putin profesionisti, stancile semete si raul Hasdate de-a lungul caruia urci sau cobori pe cararuia sapata in piatra. Cateva poduri de lemn traverseaza raul, atunci cand cararea isi schimba "pozitia" de-a stanga sau de-a dreapta vaii.

Locul e plin de turisti, am inatlnit si maghiari, foarte multi dar si de alte natii. Locul inaintea intrarii in rezervatie, unde am lasat masina, e un loc unde poti sa-ti instalezi cortul, sa faci un gratar si sa iti parchezi masina, pe iarba bineinteles. Pe malul raului. Asta daca iti place aglomeratia. Putin mai sus exista un restaurant mai "la botul calului" unde am poposit si noi sa ne refacem energia inainte sa o luam la picior in explorarea cheilor.

In tot cazul, ziua a fost una de neuitat, am savurat din plin o parte din frumusetile Romaniei. Merita din plin!






.

7 comentarii:

Gabriella spunea...

Absolut superbe fotografiile.

Mihaela-Mirela Pawlak spunea...

Foarte frumoase fotografiile. Te pup

Simona spunea...

Am facut cheile turzii, de doua ori, pe jos :) minunat :)

lumiangelo spunea...

foarte pitoresti imagini!nu stiu de ce, uitandu-ma la ele imi amintesc de romania pitoreasca a lui vlahutza:-))

salmi spunea...

Va multumesc mult.

@simona, ce frumos ca ai putut merge prin chei, e superb!

K3loo spunea...

Foarte frumos postul si pozele. Din pacate nu stiu cind o sa ma reapuc si de turismul intern (dupa citeva dezamagiri legare de activitatea hoteliera din Romania, am ales sa nu-mi mai petrec concediile la noi in tara; asta ma priveaza si de astfel de destinatii).

salmi spunea...

La Chei am fost din Zalau, unde sta mama...nu am avut nevoie de cazare. Anul asta insa am fost la Bran si am dormit acolo 2 nopti, la o pensiune particulara gasita asa ad-hoc. A fost OK, ne-am simtit bine. Am mai fost si la Predeal anul trecut, atunci am stat la un hotel dar a fost bine...mai putin micul dejun :).

Mie nu cazarile nu imi plac, ci drumurile...urasc sa calatoresc prin Ro, si nu de acum de cand sunt plecata, ci cu mult inainte...