sâmbătă, 14 februarie 2009

Tara mea de glorii, tara mea de dor-Sibiu

Am fost prin Sibiu in mai multe randuri. In trecere, cu masina. Si am fost odata, acum 13 ani(ce vremuri memorabile!) la un curs, pe vremea cand lucram la Protectia Mediului. Atunci nu prea am avut timp sa colind orasul, am stat 2 zile si am avut cursuri de dimineata pana seara.
De-a lungul anilor ne-am gandit de multe ori(cu sotul si fetele) sa ajungem acolo. Era unul dinte orasele romanesti despre care stiam ca e frumos.

In vara lui 2007, venind din concediul de vara, am hotarat. Ne oprim in Sibiu cateva ore, sa il vedem. Macar pe din afara, pentru ca timp de muzee nu aveam, cu toate ca am fi vrut sa vizitam macar Palatul Brukental . Poate cu alta ocazie.
Orasul care in acel an a fost alaturi de Luxemburg, capitala euopeana a culturii ne-a impresionat. Am fost in Piata Mare, ne-am plimbat pe stradutze curate cu terase la tot pasul, am patruns in orasul medieval putin cam darapanat si am ajuns la Biserica Lutherana. Ne-am odihnit la o terasa si am plecat incantati de orasul romanesc.






Ca de obicei, cateva fotografii artistice sunt aici .

.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Deci,Miha,am vrut sa scriu ca eu sunt indragostita de acest oras.L-am descoperit in 1987,cand cu scoala de ofiteri si de atunci il redescopar cu fiecare reintoarcere la el.Minim de 3 ori pe an ajung sa-l vizitez sau sa-l traversez,caci drumul nostru catre Medias prin Sibiu trece.Si de fiecare data oprim macar sa bem o cafeluta in linistea Pietei Mari si sa ne umplem privirea de incantare.Daca nu as sti ca sunt in Sibiu cand poposim in el,as paria ca ma aflu la o terasa intr-un oras german...la fel cum ,daca nu as auzi romaneste pe strada,ci doar saseste....tot asa as zice.Minunat oras,minunati locuitori...Felicitari si bine ati facut ca l-ati vizitat!