sâmbătă, 13 iulie 2013

Bella Italia. Napoli, Vezuviu, Pompei

Vedi Napoli e poi mori! E adevarat. Atata stres si adrenalina pura nu am trait in viata mea, decat pe strazile napolitane. E clar ca orasul are farmecul sau. L-am descoperit umbland pe jos pe strazi, desi mirosul specific si gunoaiele gramezi ii adaugau un aer nu prea fermecator. Stiam de miros, stiam de gunoaie. Stiam de trafic. Dar pana nu ai contact direct ca sofer si pasager in haosul circulatiei napolitane, poti spune ca ai trait degeaba! :) Glumesc, desigur. Insa un lucru e sigur: am de atunci o admiratie netarmurita pentru sotul meu, ca sofer, pentru ca a reusit sa iasa cu masina nebusita, nezgariata, neatinsa din Napoli!

Zona in care am locuit noi se pare ca e zona cea mai murdara din oras, zona Garii Centrale. Din pacate, nu am avut timp sa vizitam si orasul vechi, partea centrala si despre care am citit ca e frumoasa. Ne-am concentrat singura zi pe Vezuviu si Pompei, pentru ca orase am vazut multe si stiam ca urma si in Sicilia sa facem tot asta. Nu ca e o scuza, asa s-a nimerit.

In Napoli am ajuns duminica dupamasa, pe un trafic ce ne-a facut sa ne imaginam cum e in India. Fara nicio regula de circulatie care sa se respecte, cu masini si scutere curgand ca un fluviu pe toate strazile, cu pietoni trecand de-a valma si fara sa le pese de masini si scutere printre care se strecurau sau uneori mergeau pur si simplu fara sa se uite, cufundati parca in gandurile lor, fara sa le pese de clipa urmatoare. Intersectiile nesemaforizate erau un haos total, nu exista decat regula celui care se baga primul, toti intrau din toate partile in intersectie. Dar nici cele semaforizate nu erau mai prejos, se facea verde la doua directii deodata, aceleasi reguli nescrise erau baza si acolo.

Am ajuns la hotel, unde parcarea era inexistenta. De-a lugul strazii erau masini parcate in trei randuri. Am mers mai departe pe ceva stradute si am gasit o parcare mai libera. Am luat tichet si am mers pe jos sa ne cazam. Hotelul nu era departe. La intoarcere, dupa ce ne hotarasem ca punem masina intr-o parcare subterana, gasisem una relativ aproape, masina noastra era blocata de alte doua masini puse frumos in spatele alei noastre. Un barbat care isi facea veacul in parcare, a incercat sa ne ajute incercand sa deschida masinile, dar fara succes. Dupa cateva minute una din ele a plecat, dar a ramas cea de-a doua, parcata exact in spatele masinii noastre. Am incercat sa o impingem, dar era greu, era bagata in viteza. O rabla care era parcata in stanga masinii noastre am reusit (mai mult barbatii, ne sarisera in ajutor inca doi napolitani in afara de primul) sa o impingem in fata, incercand sa facem loc sa putem iesi printre masini. Apoi au impins barbatii si masina din spatele masinii noastre, astfel incat am reusit sa ne strecuram printre ele. Am vrut sa le dam ceva bani, dar nu voiam sa ii jignim, nu stiam daca se cunosc, venisera asa pe nepusa masa sa ne ajute. Le-am multumit frumos. Iar culmea culmilor? Exact cand reusisem sa iesim, a aparut proprietara masinii! Barbatii au inceput sa vorbeasca toti in cor cu ea, ea cu ei...iar noi ne uitam ca la circ. :))

Scapati de problema masinii blocate, am intrat iar in nebunia strazii, am reusit sa ajungem cu masina nevatamata in parcarea subterana si am rasuflat usurati. Ne-am dus bagajele la hotel, cu alte aventuri de trecut strazi cu bagaje dupa noi, dar mi s-a parut mai usor decat cu masina. :) Seara am petrecut-o la o terasa din cartier, unde cand am ajuns (era cam ora 21) era cam gol, misunau 5 chelneri in jurul nostru. Dar pe cand am plecat se umpluse de localnici, imbracati elegant, cu copii cu ei, uneori familii mari, cu frati, verisori, bunici probabil. Atmosfera era teribila: galagia strazii, lume care vorbea necontenit, mirosul de mancare...era ceva extraordinar. Nu cred ca in multe locuri din lume se poate intalni asa ceva. Dar acolo am mancat cu adevarat cea mai buna pizza din toata Italia. Da, stiu, nu degeaba ei sunt "parintii" pizzei. Am vrut sa ne mai plimbam pe strazi dar eram obositi si am preferat sa ne retragem in camera de hotel.






Ziua urmatoare, am descoperit ca Gara Centrala era la nici 10 minute de mers pe jos de la hotel. Am incercat sa ne luam bilete de la automate dar nu aveau decat bilete scumpe, la nu stiu ce trenuri de lux. Am gasit casa, unde era totusi ordine, lumea isi lua numere de ordine si asteptau sa le vina randul. Am fost putin debusolati si am luat bilete dus-intors pana la Vezuviu, ca apoi sa ne dam seama, in tren cand am vazut ruta, ca acelasi tren merge si la Pompei. Biletul a costat 2,20 euro de persoana, dus. Trenul se numeste Circumvesuviana, am aflat din nepretuitul nostru ghid de Italia al lui Lonely planet.

Tot din acel ghid am aflat ca la sosire in statia Ercolaneo unde te dai jos pentru a vizita vulcanul, exista autobuze care fac transport regulat catre vulcan. N-a trebuit sa cautam deloc, la iesire din statie ne asteptau persoane care ne indrumau catre un ghiseu, de unde cu 10 euro de persoana iti luai biletul de autobuz, dus-intors. Daca doreai, puteai lua de la ei si biletul de intrare pana la craterul vulcanului, tot 10 euro de persoana. Bilete de intrare puteai lua si sus, la baza vulcanului, unde se opreau masinile. Tot 10 euro de persoana. Pentru persoanele sub 18 ani, sau peste 65, locuitori ai unei tari membre UE, intrarea era gratuita.

Aflam ca de la parcare pana la crater e de urcat pe jos, un drum de ca 1 km (ghidul ne spune 1,5 km, soferul autobuzului 800 m) destul de abrupt si obositor, care tine intre 30 si 45 de minute. Se pare ca noi am fost in forma buna, l-am facut in mai putin de 30 de minute :). Autobuzul cu care ne-am dus, ne-a dat o ora jumate la dispozitie sa vedem craterul, am coborat tot cu el. Sus pe crater e fascinant, sunt locuri unde vulcanul fumega. Vulcanul, desi activ, nu a mai erupt din 1944, fiind cea mai lunga perioada de latenta in epoca moderna.















Coborati din nou la statia de tren Ercolaneo am cumparat bilete de tren dus-intors pana la Pompei Scavi, care au costat 1,60 euro dus. Pe drum a inceput o ploaie torentiala, norii se adunasera deja in timp ce eram sus pe vulcan. Am coborat din tren si neavand ce face, era oricum ora pranzului, am stat sa se opreasca ploaia la un restaurant in gara si am mancat. Intrarea la Pompei e aproape de gara, sunt semne care te trimit acolo. Informatii suplimentare gasiti aici. Orasul e fascinant, merita din plin sa il vizitati.
































Seara ne-am reintors in aglomeratul Napoli, pregatiti ca a doua zi sa pornim mai departe. Va urma!

2 comentarii:

Rezervari Flysky spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Cele mai bune oferte de zbor le regasiti pe www.flysky.ro !