Norvegia-cascada Vetti si drumul spre Geiranger

Ramasesem undeva in munti pe zapada...acolo bateriile aparatului m-au lasat. Drumul inapoi spre cabana a durat ceva vreme. La cabana, de la geamul dormitorului lumina se intrezarea printre munti...nu stiam daca era lumina apusului sau rasaritului, cred ca se contopeau cumva, era trecut de miezul noptii.
Dimineata dupa ce am curatat cabana, am predat-o proprietarilor, am spus ramas bun muntilor care ne-au gazduit 3 nopti si am plecat spre cascada cea mai lunga din Norvegia, care se afla in fiordul Sogne.

Am precizat undeva intr-o postare anterioara, cum ca eu eram GPS-ul in masina de ani de zile. Ei bine, anul acesta am primit imprumut de la prietenii nostri un GPS, o tanti care ne vorbea suedeza foarte robotic, fara pic de inflexiuni in voce. Nederanjant insa, atunci cand drumul pe care ne ducea ajungea la obiectivul propus. Si-a facut treaba in 99% din cazuri, unele erori venind din faptul ca hartile "ei" erau pe alocuri neinnoite si ne tot spunea sa ne intoarcem. Insa eu am scapat de facut traseu cu o noapte inainte, uitat pe harta in timpul drumului si indicat drumul pe care sa o luam abia dupa ce am trecut si rataciri din motive de neatentie...deh, eroarea umana are o rata mai mare decat cea robotica ;).
Asadar, am pus-o pe GPS-a la treaba si ne-a dus frumos la Øvre Årdal unde am lasat masina intr-o parcare, restul drumului urmand sa-l facem pe jos...



Harta de la parcare ne indica un drum de 4,8 km pe un drum de tractor, acceptabil am spus noi, in conditiile in care facusem 5 km acum 2 ani pana la Scarisoara, in aceleasi conditii. Imediat cum am pornit pe drum, o cascada care are 170m lungime ne-a rasfatat de pe partea opusa a drumului. Fiind aproape, ni s-a parut cea mai mare cascada vazuta pana atunci...


Drumul a continuat in urcare lina, cu un peisaj ce te lasa fara aer cand ridicai privirile, era ametitor! Apa atat de albastra ca in acele locuri n-am vazut niciodata...aflasem cu o zi inainte ca si gheata de pe ghetari e albastra...



Pe drum, tristetea Silviei m-a facut sa las fotografiatul de o parte si sa ma ocup de ea...pierduse medalionul jucariei pisica ce a luat-o cu ea, cheful de urcat ii pierise, cascada devenise neinsemnata fata de necazul ei. Asa ca am incercat fara succes sa o inveselim culegand fragute aromate de pe marginea drumului, admirand peisajul si sperand sa ajungem cat de curand la cascada. O casa mare si rosie a aparut pe culmea unui deal dar nici urma de cascada...nici un zgomot nu se auzea, zgomot de cadere de apa...la casa alte indicatoare care ne aratau 2 drumuri catre vestita Vettisfossen: unul pieptis de 30 de minute(asta insemnad o ora dus-intors) si altul de o ora jumate, un drum putin mai domol(deci inca 3 ore). Timpul deja trecea in defavoarea noastra, era ora 3 si mai aveam de coborat la masina, apoi un drum de vreo 6 ore cu masina pana la destinatie. Casa rosie era vechea ferma a familie Vetti - Vetti gard transformata acum in restaurant/cafenea unde un tanar polonez impreuna cu prietena lui nemtoaica faceau totul, ca slujba de vara. Inauntru mirosea imbietor a cafea si waffles, ne era sete si foame. Am comandat 3 portii de waffle cu dulceata de zmeura si frisca, cate un suc la fiecare si hotararea a fost luata intr-o clipa. Ovi voia sa mearga pe drumul de 30 min dus la cascada, iar eu cu Silvia il vom astepta o ora acolo sau vom porni incet catre masina ca sa recuperam din timp. A luat aparatul foto si iata ce a vazut:


Noi l-am asteptat la casa, am avut nevoie de acea ora ca sa ne relaxam putin si sa ne refacem fortele pentru coborare. Privelistea de sus era minunata, iar cand mi-am recuperat aparatul am trecut la actiune:

Undeva pe malul raului de un albastru incredibil:

Pentru ca voiam sa vedem si ghetarii, chiar daca numai de jos si numai pe unul sau doi din ei, am cerut GPS-ului sa ne duca pe drumul care traverseaza muntii printre ghetari.

La intrarea pe drum, taxa pentru "vizionare" piperata: 180 de coroane norvegiene.

Si iata-l de departe:

Si apoi din ce in ce mai aproape:


Gheata e intr-adevar albastra!

Surpriza a fost insa ca drumul nu traverseaza muntii printre ghetari ci prin ei...adica prin tunel. Pe partea cealalta drum inainte, in spate un mic ghetar care abia se vedea din ceata pe langa un chip zambitor...


Asa ca am plecat mai departe:

Ploaia a alternat cu soarele pe tot drumul si spre seara am oprit sa facem o scurta pauza si sa memoram pe retina aparatului frumuseti:



In munti era ceata, zapada stralucea de dupa ea, in vale cand am coborat nu se vedea nimic, am trecut de bratul Geiranger, vestitul si am ajuns la cabana noastra pe la miezul noptii.



Cabanierul, un novegian foarte simpatic si primitor ne-a asteptat(l-am anuntat telefonic ca venim tarziu) si ne-a urat sedere placuta.

Voi reveni cu urmatoarele 2 zile, cele mai frumoase dupa parerea mea...
Ziua intai-Geirangher

norvegian.net

Multumesc site-ului pentru publicarea articolului meu. Promit partea a 2-a cat de repede...

Norvegia-fiordul Sogne

Atunci cand spui Norvegia, gandul te duce la o tara nordica, rece si ploioasa, tara fiordurilor si a muntilor fara sfarsit. Vara insa caldura e perfecta pentru excursii, catarari pe munte si admirat frumusetile fiordurilor de la inaltime. Ploua mai des decat in alte parti, dar numai pentru a lasa loc apoi soarelui sa te rasfete cu caldura lui nordica. Iar ziua nesfarsita in perioada iunie-iulie, e ceva care te tine treaz intre frumusetile naturii.

Planurile de a ajunge la fiorduri au inceput undeva anul trecut, dupa ce am venit din concediul de vara. Cum stiam ca numai vara poti face turism acolo, am hotarat ca anul acesta sa programam o saptamana la fiorduri. E adevarat, o saptamana e tare putin, dar atat au fost zilele disponibile. Normal pentru 2 fiorduri mari si frumoase, cu atatea lucruri de vazut si vizitat, ar fi trebuit macar 10 zile. Dar asa am lasat portita deschisa pentru o alta vizita. Cum a trebuit sa alegem intre atatea locuri de vazut, am hotarat ca de data asta sa facem obiectivele mai "mari si importante" ca sa spun asa, doua fiorduri care se remarca prin lungimea sa(Sognefjord) si prin frumusete(Geiranger) ultimul fiind patrimoniu UNESCO.

Sognefiord a fost primul pe care l-am vazut...e cel mai mare(lungime si adancime) fiord norvegian si al doilea ca lungime din lume. Are mai multe brate, dintre care se remarca Nærøyfjord care e de asemenea patrimoniu UNESCO. Pentru cei ce doresc sa afle mai multe, gasesc aici si aici . Sunt foarte multe activitati intersante de facut in acest fiord, unul dintre ele pe care noi nu l-am facut dar cu siguranta ramane o atractie de necontestat este excursia pe ghetari in Jostedalsbreen , cel mai mare ghetar continental din Europa. Iata si activitatile ce se pot face acolo.

Daca va uitati pe harta fiordului veti vedea undeva in dreapta pe mijloc localitatea Borgund. E localitatea unde am gasit cazare destul de ieftina, asta pentru ca nu e la fiord ci in munti la o distanta de vreo 20 km de fiord. Atmosfera e de vis, in mijlocul muntilor, mai multe cabanutze care apartin aceluiasi proprietar. De aici am mers in cele 2 zile petrecute la Sognefjord multi km cu masina inspre Gudvangen sau Sogndal si mai sus spre ghetari. De la Gundvagen se poate admira in liniste Nærøyfjord de jos sau daca aveti timp sa mergeti intr-o drumetie de o ora sus pe munti, puteti admira fiordul de sus. Daca vreti sa vedeti fiordul de pe apa, exista cateva ferry care va transporta cu tot cu masina la Flåm si Kaupanger. Dar sa incep cu inceputul si sa va duc printr-o calatorie imaginara prin fiordul Sogne:

Data: 10 iulie 2009. Ora: 00.57...asa arata cerul vazut din geamul dormitorului la cabana in care am dormit 3 nopti, in noaptea in care am ajuns. Drumul l-am facut din Visby intr-o singura zi, cu masina.

Dimineata am pornit la drum. Mai intai ne-am oprit sa vedem una din cele 28 biserici pe stalpi de lemn ramase in picioare din cele 1000 care au existat in Norvegia in sec.12. Priviti si admirati:

Mergand in continuare spre Lærdalsøyri dai peste o cascada pe drumul istoric. Pacat sa ratezi apa albastra si floricelele ce cresc la marginea apei, flori pe care le vezi pe "toate drumurile" norvegiene.

In orasul vechi Lærdalsøyri se gasesc cca 180 de case protejate, majoritatea dintre ele datand din sec.18.
Silvia a gasit un loc de joaca si am stat putin sa se distreze si copilul :)

De la Lærdal la Aurland norvegienii au construit cel mai lung tunel din lume, care are o lungime de 24 de km. Se numeste desigur ;) Lærdalstunnel si de-a lungul sau cam la un sfert, la jumate si la trei sferturi exista cate un loc care se largeste si e luminat in albastru cu alb facute cu menirea sa dea senzatia calatorului ca iese afara, sau poate si pentru a alunga monotonia celor 20-25 de minute cat dureaza drumul prin tunel.

Drumul trece mai departe prin Flåm si ajunge la Gudvangen, trecand prin multe alte tunele. La Gudvangen a fost locul unde am vazut Nærøyfjorden, prima data de jos...


Si apoi de sus...



Un mic popas la Aurland pe drumul de intoarcere, trecerea inapoi prin Lærdalstunnelen.

Prima zi s-a terminat, cabana ne astepta cuminte ;) sa facem un gratar pe apus de soare...

Desi ceasul arata 22.27, soarele straluceste inca pe dealul de vis-a-vis:

Dupa un somn linistit, o pornim la drum din nou, de data asta mergand pe partea cealalta a fiordului. O luam din nou spre Lærdalsøyri si mergem spre Fodnes de unde luam feribotul spre Mannheller(din pacate pe harta de pe net nu se vad localitatile, eu ma ghidez dupa harta pe care am primit-o la cabana, e putin mai la nord de Lærdalsøyri) si de acolo continuam drumul spre Kauphanger si Sogndal.


Mai departe continuam spre Solvorn, Gaupne si Skjolden. Pe drum vedem undeva sus pe munte 2 case si ne duce gandul sa urcam la ele...gasim drumul si iata-ne sus deasupra fiordului. Locul se numeste Bergen(muntele). O minunatie de priveliste, 2 familii locuiesc acolo sus si acum e momentul "cositului" ierbii. Cosit care se face cu masini speciale care si baloteaza fanul ambalandu-l automat in role mari si albe. Ne distram, mancam, facem poze si plecam mai departe. Multumim gazde bune ca ne-ati permis sa stam pe iarba cosita ;).


Ajungem la Skjolden(sper sa nu gresesc locatiile, daca cineva a mai fost pe acolo va rog corecatati-ma!) si ne hotaram sa mergem de-a lungul fiordului pe partea cealalta(suntem pe bratul Lustrafjord acum) ca sa vedem o cascada pe care o ochisem de pe partea opusa.

Drumul pana acolo a fost putin obositor dar a meritat din plin...


Cascada se numeste Feigumfossen(adica cascada Feigum) sau Feigefossen si e a doua cascada ca lungime din Norvegia cu cei 218 m ai ei:

Am pus aparatul sa faca treaba singur si iata-ne pe toti 3 in fotografie:

Ei bine, daca Ovi a reusit sa bea apa rece de munte fara sa alunece, nu acelasi lucru l-am facut si eu...asa ca am intrat in apa pana la gat, m-am speriat ca apa repede m-ar putea duce la vale, noroc ca am avut atata minte sa ma duc intr-un loc unde era un fel de oaza si apa nu te tragea la vale. Asa ca am iesit vie si nevatamata dar uda din cap pana in picioare, fara haine de schimb la mine si cu un drum lung in fata. Macar am avut puterea sa zambesc, ceea ce fac si acum cand rememorez cascada Fegum, caci nu-i asa, cine mai are amintiri ca ale mele de acolo? ;)


Drumul ne-a intors la Skjolden si de acolo sus de tot spre Turtagrø unde am intors spre Øvre Årdal mergand pe Tindevegen. Probabil pe harta aceasta se vede mai bine.
Tindevegen e drumul care trece pe langa ghetari, care se pot vedea din masina si ca atare drumul se plateste. Costa 50 de coroane norvegiene pentru o masina mica si trebuie sa aveti bani la voi, bancnota pentru ca nu se accepta monede. Va spun asta pentru ca noi n-am stiut si cum cu cardul nu se putea plati, am platit in euro. 10 euro daca aveam bani potriviti(mai mult decat 50 de coroane insa) dar cum am avut numai o bancnota de 50 de euro, am primit rest in coroane norvegiene(euro nu avea nenea) dar am pierdut mult, platind astfel si rata de schimb euro coroane. Undeva la aproape dublu, deci in jur de 100 de coroane norvegiene...

Insa am avut si distractie, Silvia a fost in extaz pe zapada, au escaladat cu Ovi pe inaltimi inzapezite. Eu am fost nevoita sa stau in masina, hainele mele fiind la uscat :).

Maine am sa va duc spre Geiranger, dar inainte vom trece pe la Vettisfossen, tot in Sognefjord, cascada cea mai mare din Norvegia.