India-Agra, Taj Mahal partea 2-a

Am ramas cu prima parte la iesire din Taj Mahal, cand Diana acceptase sa se fotografieze cu cateva fete localnice. Fusesem atractia numarul doi dupa Taj Mahal, probabil in ochii indienilor fiind la fel de albi ca si marmura :). Multi ar fi vrut sa se forografieze cu noi sau cu fetele numai, adevarul e ca erau si albi dar fara copii.

Asadar soferul ce ne dusese de la gara din Agra la Taj ne spusese ca ne asteapta cateva ore, sa il cautam cand ajungem la iesire. L-am cautat dar nu l-am vazut nicaieri. Aveam o lista cu trei restaurante in Agra, pregatita de acasa. Gasisem pe un forum englez cele trei restaurante probate de altii si care erau OK. In timp ce o studiam si ne intrebam cam ce avem de facut, pe unde sa o luam, am fost inconjurati de vreo 4 soferi de ricsaw care ne intrebau unde vrem sa mergem. Unul dintre ei a vazut lista mea si a zis ca stie el unde e restaurantul, era in Sadar Bazaar. Ne-am hotarat sa ne lasam pe mana lui, daca stia baiatul si sa citeasca in engleza, era de incredere, nu? Ovi a negociat pretul si ne-am urcat. Prima data intr-o ricsaw in India. El in fata si noi fetele in spate.

Baiatul stia bine engleza si a inceput o conversatie cu Ovi, a intrebat de unde suntem si cand a auzit ca Suedia, a zis rapid ca e in Scandinavia si ca stie ca la noi e frig acum. :)

Ne-a lasat in fata restaurantului, in bazarul mare din Agra. Restaurantul era la parterul unui hotel si se numeste Hotel Jai Hind&Restaurant si se afla in Sadar Bazaar Agra. Era trecut de ora pranzului, iar vacile sfinte indiene isi faceau siesta.

N-am indraznit sa mancam altceva decat vegetarian, dar mancarea era gustoasa. Ca de fiecare data am luat chapati, orez si mancaruri ce nu mi le mai amintesc. Stiu doar ca eu am spus ca imi trebuie numai orez ca nu ma simt bine si omul ce ne-a luat comanda (era seful am vazut mai apoi) a zis ca imi face ceva legume in sos, tare gustoase. Asa a fost, au fost excelente. Inca eram la faza cu stersul tacamurilor, a farfuriilor si paharelor cu spirt. La sfarsit am primit o farfurioara cu ceva seminte in el si cu niste granule albe, dulci. Am intrebat ce sunt si ce se face cu ele, ne-a explicat ca sunt seminte de anason si ca se mananca dupa mancarea indiana care e grea pentru stomac, sa faca mai usoara digestia. Mie nu mi-a placut, dar Ovi si Diana au savurat. Seminte de anason cu zahar granulat, tineti minte daca ajungeti in India!

Dupa pranz aveam inca destul timp de pierdut prin Agra. Nu voiam sa mergem undeva neaparat, desi citisem de Agra Fort ca ar fi un loc pe care sa nu-l pierzi daca ai timp. Dar noi eram in Bazar, eram in mijlocul aglomeratiei indiene, puteam lua pulsul strazii si a tarabelor. Ne-am invartit pe cateva strazi, aglomeratie mare si galagie exact ca in New Delhi, dar ne placea. Nicaieri nu ai sansa sa vezi, sa auzi si sa simti asa ceva, nicaieri nu e India decat in India! 

Pana la urma ne-am dat seama ca nu putem sa ne plimbam la infinit cateva ore pe aceleasi strazi, caci bazarul era destul de mic totusi si in timp ce ne gandeam ce sa facem, a tras in fata noastra un batranel ce ne-a intrebat doar "ricsaw?" I-am spus ca nu dorim, ca ii multumim si am continuat sa ne gandim ce sa facem. Pana la urma ne-am hotarat sa mergem pana la Fort si l-am luat pe batranelul care ne intrebase primul (intre timp mai venisera si altii si ne-au intrebat daca vrem ricsaw). 

Batranelul nu prea stia engleza, dar ne-a dus in siguranta pana la Fort. Cand am ajuns acolo, ne-a dat de inteles in cele cateva cuvinte pe care le stia, ca nu vrea sa ii platim, ca ne asteapta. Ne intrebase daca mai mergem undeva si i-am zis ca la gara, ca luam trenul inapoi la New Delhi. Nu stiam cat stam la fort, dar stiam ca la ora 17 toate obiectivele turistice se inchid...era vreo 16, 16.30. Ne gandeam ca gasim oricand un alt sofer de ricsaw sa ne duca la gara, dar batranelul insista. Pana la urma i-am platit si am zis ca daca il gasim la iesire, e ok. 

Fortul l-am vazut numai pe din afara. Biletele ni s-au parut prea scumpe sa intram toti, Ovi a dat o tura scurta singur, inauntru. Fetele erau obosite, eram treziti de dimineata de la 5 fara un sfert, eu dupa o zi in care imi fusese rau, mancasem mai nimic si energia era la limita de jos. Am ales sa asteptam in interiorul zidurilor, dar inainte de intrarea in fort, am gasit o banca izolata si am stat acolo pret de mai mai bine de o ora. Ne-am delectat cu o veverita ce a venit sa ne studieze, cu cativa papagali galagiosi care isi aveau cuib undeva sus pe peretii fortului si cu apusul soarelui. 

 

La iesire din fort am fost iar agatati de un barbat, cu rugamintea sa facem o fotografie impreuna: familia lui cu familia noastra (lui Ovi ii adresase rugamintea ;)). El era cu doua fete mai mici, sotia si inca un cuplu mai in varsta, probabil parintii unuia dintre ei. Am refuzat politicos dar pana la urma si-a asezat fetele intre mine si Diana si tot ne-au pozat :). Am ras, am zis ca nu e cazul sa facem urat, la urma urmei ce se putea intampla mai rau decat sa ajungem pe Facebook? ;))

Se insera deja, nu mai aveam ce face in Agra si am hotarat sa mergem la gara. Spre iesire surpriza mare! La doi pasi unul de altul si cand ne-au vazut amandoi s-au indreptat spre noi, soferul de dimineata, cel pe care nu-l mai gasisem la iesire din Taj, probabil era in cautare de musterii si ne vazuse pe noi si...batranelul care ne adusese aici si care ne spusese ca ne asteapta! Acum amandoi voiau sa ne ia de clienti. Pe cine sa alegem? Soferul de dimineata stia engleza mai bine, m-a intrebat daca ma simt mai bine. Batranelul nu zicea nimic. Dar la un moment dat au inceput ei doi sa vb intre ei in limba lor, noi eram in fata unei dileme. Soferul de dimineata ne-a zis ca e ok sa alegem pe cine vrem, ii spusesem intre timp ca batranelul ne astepta, ca el ne adusese aici, ca pe el nu l-am mai gasit la iesire. Si l-am ales pe batran! Ni s-a parut extraordinar fata de tot ce citisem de neseriozitatea indienilor, ca spun mult si fac ori pe dos ori mai nimic din ce spun, ca el ne-a asteptat. Poate nu ii picase niciun alt musteriu, poate. Dar era acolo, desi il platisem.

Am ajuns la gara, ne-am luat la revedere de la batranelul ce ne-a impresionat si am intrat sa vedem unde vom astepta trenul. Afara se facuse rece, trebuia sa gasim o sala de asteptare. Am gasit-o, era pentru clasa superioara de tren. Gara era pliiina! Peste tot pe jos era plin de oameni care foloseau peronul sa astepte trenuri. La intrare in sala de asteptare era un tip asezat la o masa care ne-a cerut biletele. Noi le aveam imprimate de acasa, scoase la imprimanta adica. A trecut ceva intr-un catastif si ne-a lasat inauntru. Plin si acolo, lume mai rasarita. Am vazut chiar si localnici care inainte de a manca (de la pachet, de acasa) si-au dat cu spirt pe maini :). Si nu, n-au mancat cu degetele. :). 

Din pacate aveam de asteptat vreo 3 ore care s-au facut 5. Trenul a avut intarziere si am ajuns in New Delhi dupa 12 noaptea. Mancarea pe tren a fost iarasi delicioasa, au spus Ovi, Silvia si Diana, caci eu nu am mancat nimic. Au primit si inghetata, Silvia chiar portie dubla. :) 

Desi stiam ca e periculos de umblat pe strazile in New Delhi, nu aveam incotro. Drumul trecea pe sub un pod, unde era plin de oameni care dormeau, oameni care locuiau pe strada. Mirosea a fum peste tot, din loc in loc erau aprinse focuri mici ca sa se incalzeasca. Dar am ajuns cu bine. Am dormit somn lung si bun, a doua zi nu aveam nicio graba, decat sa ajungem la avionul care ne ducea la Goa, dupa pranz. 

Dar despre asta, voi continua. 

India-Agra, Taj Mahal, partea 1

Scopul pentru care am innoptat in New Delhi a fost vizita la Taj Mahal. Ne-am propus de la bun inceput ca nu putem merge in India fara sa vedem Taj Mahalul. Am avut mult de cercetat care e cea mai buna varianta pentru noi sa ajungem in Agra. Majoritatea turistilor ajung din New Delhi in Agra cu masina inchiriata cu sofer care le e si ghid. Insa gandul ca drumul dus-intors poate dura 10-12 ore m-a facut sa imi doresc alternativa mai buna daca se putea. Pe un forum suedez am gasit recomandari pentru calatoria cu trenul. Biletele se pot cumpara pe net, nu se puteau pana acum cativa ani dar chiar si asa recomandarile erau pentru tren. Trenuri sunt multe, de multe categorii si au vagoane de clase diferite. Sunt si trenuri care fac peste 5 ore, sunt trenuri care fac 3-4 ore. Noi insa l-am ales pe cel mai rapid, pe numele lui Bophal Shatabdi (trenurile au nume si asa sunt cunoscute de toti) care in 2 ore si 6 minute teoretic parcurge cei 250 km dintre cele doua localitati. Daca va atrage calatoria cu trenul, intrati pe www.cleartrip.com , alegeti trains, puneti ruta care va intereseaza si alegeti comfortul dorit (de preferat AC, inseamna aer conditionat) si apoi urmati indicatiile pentru a putea cumpara biletul. Va trebui sa va faceti cont pe site si apoi pe un altul care se numeste https://www.irctc.co.in/ . Veti primi pe email indicatii ulterioare, va trebui sa trimiteti copie dupa viza de India din pasaport la o adresa de email (noi am scanat pasaportul) apoi veti primi un cod care nu va functiona din prima (sau poate veti fi mai norocosi!) dar insistand in corespondenta cu cei in putere sa va ajute, veti reusi. Totul e sa nu exasperati, sa nu va pierdeti rabdarea ca se rezolva pana la urma.

Asadar cu biletele rezervate, scoase frumos la imprimanta, puse bine in bagaj alaturi de acte pretioase, ne-am trezit dimineata devreme sa ajungem la trenul care pleca la ora 6 punct din gara New Delhi. Pana la gara faceam pe jos 10 minute. I-am trezit din nou pe angajatii hotelului care dormeau pe saltelele de acum biencunoscute si am pornit spre gara. Liniste, circulatie putina. La ora aceea nici cersetorii care dormeau sub pod nu se trezisera. Am ajuns cu bine la gara, ne-am indreptat spre intrare si am vazut ca era coada, toata lumea care intra pe peron trebuia sa isi treaca bagajul prin aparatul acela cu infrarosii ca in aeroport. Securitate peste tot. Cand deodata apare langa noi un tip, ne intreaba unde mergem, ii spunem, ne cere biletele si dupa ce se uita pe ele ne spune ca trenul s-a anulat, sa mergem la Biroul pentru cetatenii straini sa le schimbam pentru un tren ce pleaca mai tarziu. Am stat stramb si am judecat drept...i-am zis lui Ovi ca asta imi miroase a povestile citite pe net despre "hotelul tau a ars si te duc eu la altul". Am iesit insa din coada, nestiind acum ce sa facem. Tipul insista ca sa mergem la Birou, scarile ce duc spre el erau in stanga noastra, era pustiu acolo. Mi-am amintit ca biroul deschide numai la ora 8 si am zis ca nu mergem nicaieri. In aceeasi secunda trenul trage pe peron, era pe linia intai si omul s-a evaporat instantaneu. Parca intrase in pamant! Am rasuflat linistiti, a meritat din plin toata lectura noastra dinaintea plecarii. Am pus bagajele pe banda securitatii si am intrat pe peron. Ne-am gasit vagonul si numele noastre scris pe hartiile de pe vagon, era OK. Am urcat, ne-am gasit locurile, mai aveam 20 min pana sa plecam. Ne-am dat seama ca nu aveam apa de baut, m-am dus sa cumpar, vazusem un loc unde se vindea. Unul din flacoane avea din nou dopul nesigilat, am mai facut drumul o data sa schimb flaconul. Fara probleme. Cand trenul s-a pus in miscare, au venit doi baieti, in uniforme, sa ne ofere cate un flacon de apa la fiecare. :) Apoi au venit cu ceai si biscuiti. Trenul mergea cu viteza, jumatate de vagon avea locuri cu fata la mers, jumatate cu spatele. Noi stateam pe cele cu spatele. Dupa care mi s-a facut rau. N-am avut rau de tren sau de masina pana asta vara...atunci a fost in masina. Acum s-a repetat, in tren. Am iesit sa caut toaleta, am vazut ca unul din baietii ce ne daduse apa muncea ceva cu niste cutii, intr-un spatiu dintre vagoane. M-am dus la el cu gandul sa ii cer o punga in caz ca toaleta nu e disponibila. "Please, do you have a bag?" "A bad?" ma intreaba el. "No, a bag". "A bad?????" din nou. "No, i'm sik, bleac, bleac" incerc eu sa ii arat cam ce vreau. "Plast bag". Ma intelege si primesc o punga. N-am folosit-o insa, am gasit toaleta libera. M-am intors in vagon si m-am asezat pe locurile libere care mergeau cu fata, m-am intins pe ele si am dormit tot drumul. A venit la un moment dat baiatul cu micul dejun, m-a trezit sa ma intrebe daca vreau, am multumit frumos. Nici apa nu puteam bea...

Cand am coborat imi era rau in continuare. In Agra era ceata. Eram dezorientati si asta se vedea. Am primit indicatii pe unde e iesirea si nenumarate oferte de taxi. Am refuzat, voiam sa ne dezmeticim si sa vedem ce facem. Ideea era sa facem drumul pe jos, erau vreo 3 km din cate spunea cartea. Insa eu nu ma simteam in stare, nu puteam sa inghit nici macar apa, nu stiam cum voi rezista sa stau in picioare dar sa mai si merg. Unul din oamenii care ne indrumase si ne intrebase de taxi era codita dupa noi. Iesisem din gara, apoi intrasem inapoi ca sa ne hotaram ce facem. Afara erau toti gramada pe noi cu oferte de taxi si ghid. Ne-am hotarat pana la urma sa comandam un taxi, gasisem chioscul unde scria in carte ca se poate face asta. Insa era o problema...trebuia sa stim cat timp petrecem in Agra si Taj Mahal, ca era dus-intors. Pana la urma, dupa multe deliberari, Ovi a reusit sa ii faca sa inteleaga ca nu vrem decat drum dus, ca nu stim cat stam si ca ne descurcam inapoi. Eu eram varza, imi era rau iar, stateam cu punga nefolosita inca in mana, tremuram, imi venea sa lesin. M-am asezat pe o bordura plina de praf, lumea se uita la mine nedumerita. Cand am auzit ca avem masina si ca trebuie sa plecam, am zis ca n-o sa pot...m-am urcat in masina in fata si pe masura ce aceasta mergea, imi reveneam. Uimitor. Il primisem pe soferul care fusese codita dupa noi. O fi facut el farmece, o fi fost pur si simplu intamplarea, dar mi-am revenit. Ne-a lasat la poarta de intrare pe drumul spre Taj Mahal, ne-a spus ca ne asteapta 3-4 ore si cand iesim daca e acolo ne duce el unde mai vrem. Am pornit pe jos, e un drum de vreun km de parcurs. Biciclete-ricse, camile care trageau un fel de carute sa transporte turisti...am refuzat din nou, voiam sa ne plimbam. Ceata era inca deasa si ne gandeam deja daca vom avea acelasi "noroc" ca acum doua veri la Capul Nord. Copilasi de 5-6 ani ne ofereau sa cumparam brelocuri cu Taj Mahal, sau ne cereau 10 rupii. I-am dat 10 rupii unuia si am primit un breloc. Apoi voia sa mai imi dea cateva, vreo 20 de brelocuri pentru 50 de rupii. Cam asa merg afacerile in India :).
Era plin de maimute care se uitau curioase la noi, asteptau mancare probabil. La intoarcere le-am gasit facandu-si siesta si purecandu-se.

Dar am ajuns la casa de bilete. Era lume putina, am luat biletele rapid, am fost indrumati sa luam protectie de plastic pentru incaltari pentru cand vom intra in mausoleu dar pentru ca pentru Silvia intrarea a fost gratuita, am platit pentru protectii, 20 de rupii. :) Biletele sunt scumpe pentru turisti, puteti vedea pe site-ul oficial: http://www.tajmahal.gov.in/ . La intrare stau politisti, controleaza biletele si apoi bagajele iti sunt desfacute si verificate minutios. Nu e voie cu mancare si bautura inuntru si esti nevoit sa arunci daca ai asa ceva.

Am ajuns la vestita poarta de intrare spre Taj Mahal, dar ceata persista, nu se vedea nimic. Pe masura ce ne apropiam, se vedea silueta in ceata, dar era mohorata, gri. Cand in sfarsit a iesit soarele, Taj Mahal s-a luminat si a inceput sa straluceasca. Las fotografiile sa vorbeasca in locul meu.

Fotografie facuta de Diana: 

In mausoleu nu e permisa fotografierea sau filmarea, lumea e "rugata" sa faca liniste prin fluieraturi ale politistilor. Dar sa fii acolo e minunat. In ciuda aglomeratiei, in ciuda faptului ca am fost atractia numarul doi dupa mausoleu :). Cred ca i-am impresionat prin albeata noastra asemanatoare cu marmura din care e facut Taj Mahalul, pentru ca am primit mai multe oferte sa ne fotografiem cu ei. Singura Diana care a acceptat sa se fotografieze cu cateva fete. Dar a primit cerere si de la un grup de baieti :).

Ma opresc pentru moment, voi continua cu partea a doua, Agra.