luni, 28 martie 2011

Thailanda. Ban Phe

A patra zi si ultima in Bangkok. Ne-am trezit relaxati, aveam timp berechet sa mancam si sa facem bagajele. Masina care urma sa ne duca la Ban Phe, raiul pe malul marii unde urma sa ne petrecem urmatoarele 10 zile, urma sa vina undeva dupa ora 13.

Am stat dupa ora 12 in loby-ul hotelului, era racoare si placut. Dupa ora 13 nerabdarea ne-a cuprins si am iesit in fata hotelului sa pandim fiecare masina, mica sau mare(nu stiam ce anume vine dupa noi, fusese o tranzactie pe net cu proprietarul casei in care urma sa locuim in Ban Phe, un suedez care la ora vacantei noastre era in Suedia...nu, nu platisem nimic inainte, doar comandasem :)). Stiti desigur senzatia aceea de "vine sau nu vine..." sau "uite, poate e asta..."..."hmmm, nu e...oare sa fie urmatoarea?".

Putin dupa ora 13 o masina gen minibus opreste langa noi si soferul ne intreaba daca mergem la Ban Phe. Uraaaa, masina venise. Am avut cele 10-12 locuri doar pentru noi, am sezut comod, soferul si-a vazut de drum, avea si un ecran pe care rulau videoclipuri si muzica mergea, aerul conditionat la fel...Drumul bun, soferul conducea destul de nebun(ca toti ceilalti din trafic de altfe, cu viteza mare). Dupa vreo 3 ore am ajuns la destinatie. Imi pare rau dar nu este pagina in engleza. Casele din Pinery Park Resort sunt majoritatea proprietate suedeza, iar proprietarii le inchiriaza pe site-uri suedeze. Toti stiu si engleza, daca aveti ganduri sa ajungeti pe acolo, va stau la dispozitie cu site-uri unde gasiti de inchiriat. Noua ni s-a parut ieftin(asta in conditiile in care aici pe Gotland pretul e de trei ori mai mare). Pretul pe o casa cu trei dormitoare, bucatarie, doua bai, terasa, aer conditionat, oscileaza in plin sezon in jur de 200-250 euro pe saptamana. Resortul e pazit, are o piscina comuna, e un mic magazin de urgente inauntru iar thailandeza Pom face si mancare gen fast food la cerere, coace paine si are si internet. Un magazin universal Tesco e relativ aproape cu autobusul(gen camioneta) care circula la fiecare 15-20 de minute dus-intors si costa 20 de bath de persoana.
Noi voiam undeva aproape de Bangkok, nu voiam sa mai facem un zbor. Voiam undeva unde e liniste, nu aglomeratie turistica, voiam sa fim in mijlocul vietii thailandeze. Ban Phe e o localitate mica, un sat pescaresc situat la aproximativ 20 km de Rayong si 40 km de Pataya. E una din perlele locale unde vin orasenii, inclusiv din Bangkok, in we-uri la mare si soare. In rest e liniste si pace...
Sunt locuri frumoase de vizitat in zona-zi de zi de pe plaja vedeam insula Koh Samet la care se ajunge usor din pire-ul din Ban Phe cu feribotul. La cativa zeci de km de Ban Phe se ia un alt feribot cu care se ajunge pe vestita Koh Chang(insula elefantilor). Se merge la shopping in Pataya, sunt restaurante minunate, zone naturale de explorat...insa noi nu am apucat sa facem nimic din ce ne-am propus. A fost doar mare, relaxare, soare...am fost impreuna si atat.

Probabil ca unii au citit deja evenimentul neplacut pe care l-am avut in Ban Phe. Atunci stiti si ca astea nu au "stricat" cu nimic impresia extraordinara pe care ne-a lasat-o locurile dar mai ales oamenii. Dimpotriva, au crescut mult in ochii nostri. Pot sa spun acum ca am trecut prin rai, prin iad si inapoi pe pamant. Nimic nu te aduce mai repede cu picioarele pe pamant decat asta. Dar cand ai in jurul tau Oameni, trecerea e mult mai usoara si raman numai lucrurile bune din tot raul ce a fost. Nu vreau sa spun mai multe, cuvintele sunt de prisos pentru ceea ce inseamna Thailanda in inima mea, cred ca pot spune si in inimile noastre.

Nu voi da mai multe detalii despre locul acela parca desprins din vis, va spun doar ca e atat de usor sa te descurci in Thailanda incat sa nu va fie teama sa explorati locuri nestiute. Pentru cei interesati, sunt aici la capatul comentariilor sau e-mailului si daca veti dori, voi completa postul cu lucruri care va intereseaza.

Ca de obicei, pozele:





































vineri, 18 martie 2011

Thailanda. Bangkok, ziua trei

Continuare de la ziua doi.

Ziua trei si ultima pentru vizitat. A patra a fost ziua in care am parasit capitala Thailandei.

Ziua a treia a debutat dupa o noapte ceva mai linistita desi discoteca de afara era la fel de galagioasa. Mi-a venit insa ideea de a le culca pe fete in acelasi pat, erau late toate trei, de doua persoane asa ca au incaput fara probleme.

Era ziua in care puteam sa ne plimbam fara restrictii de directie sau timp asa ca am luat din nou un mic dejun copios si am pornit spre metrou. Facusem planul de la hotel. Urma sa ne dam jos undeva in centrul orasului si de acolo sa mergem pe jos pana la Templul Wat Pho. Socoteala de acasa nu se potriveste insa cu cea din targ, pe harta drumul parea scurt. In realitate aveam sa aflam de la un sofer de tuk-tuk(care ne invitase foarte politicos ca pentru 80 de bath ne duce pe toti in tuk-tuk-ul lui de doua persoane :)) ca sunt vreo...7 km. Am refuzat politicos oferta lui si am ales sa mergem in directia raului Chao Phraya unde stiam ca sunt vaporase care fac transport pe rau gen waterbus. Caldura mare, galagie mare, locuri putin mai putin placute ochiului dar ne simteam bine. Era ceva nou si inedit in acelasi timp, sentimentele de placut amestecat cu ciudat ne cuprindeau. Contrastele erau la tot pasul si ne nedumireau.

La un moment dat am ajuns la o intersectie si nu mai aparea pe harta strada pe care sa o apucam. Eram cu totii gramada pe harta, in fata unui magazin foto si o invarteam in toate directiile da-de da-de reusim sa gasim drumul bun. Femeia din magazin a aparut pe nesimtite langa noi si ne-a intrebat unde vrem sa ajungem. Cand i-am spus ca la rau, ne-a aratat zambind drumul. Am multumit si am zambit. Thailandezii sunt oameni de treaba.

Nu departe de rau trona un hotel de vreo 30 de etaje, un Sheraton. In jurul lui insa...
Am ajuns si la rau, ne-am dumirit ce vaporas trebuie sa luam(sunt vreo patru feluri care difera prin viteza cu care merg, adica in functie de statiile in care opresc) si am luat bilete. Acestea se pot cumpara insa si pe vapor. Am mers cateva stati, vreo 5 parca si am ajuns. Inainte de intrarea in templu, vanzatori de pesti uscati si sarati isi etalau marfa puturoasa :). Pana la urma ne-am obisnuit cu ea, erau pline pietele de asa ceva, e mirosul natural al Thailandei :).

















Templul e frumos, se intinde pe o suprafata mare si am avut impresia ca erau mai multe temple in zona. Cea mai impozanta statuie e statuia lui Budha culcat, unde oamenii intra desculti(ca in toate templele de altfel) si e un ritual de apus bani in niste oale care se pare are ceva legatura cu viata vesnica dar nu am inteles pe deplin sensul. Nu prea ne-am dumirit nici in legatura cu cate temple am vizitat, am intrat in ce era atragator, cert e ca am vazut atatea statui ale lui Budha si in atatea pozitii incat pe la ora 13 ne-a coplesit caldura si foamea si am hotarat sa mergem sa mancam. Facusem cu o zi inainte promisiune Silviei sa mergem la Siam Ocean Worlds asa ca am inceput sa luam din nou harta la cercetat si am descoperit ca trebuia sa facem drumul inapoi exact la statia de metrou unde ne dadusem jos dimineata. Nimic mai usor. Am luat metroul de data asta pana la Siam Paragon.

Atentie la biletele de metrou. Se cumpara de la automate cu monede si trebuie sa stii ce zona sa alegi. Daca cumva alegi o zona gresita(mai mica vreau sa spun) si mergi intr-o zona mai mare, atunci cand te dai jos(trebuie si la intrare si la iesire sa taxezi biletul asa ca pastrati-l!) bariera nu se deschide. Am patit-o si nu staim de ce. Luasem pentru toti 4 acelasi tip de bilet, pentru aceeasi zona. Cand sa iesim, mie si Silviei ne arata aparatul ca nu ne lasa dar nu pricepeam de ce. Erau oameni de ordine acolo care ne-au indrumat la un ghiseu si au verificat biletele. Din engleza lor inteligibila am inteles ca platisem pentru zona unu si noi circulasem pana in zona doi unde era mai scump biletul. Foarte ciudat dar nu am mai spus nimic, am platit diferenta si am putut trece. La iesire biletul iti e retinut de aparat. La intrare il primesti inapoi si trebuie sa ai grija de el caci altfel nu poti iesi din statie.






































Am pranzit la parterul mall-ului intr-o o zona mare cu restaurante unde ceri mancarea la "tejghea" si unde am auzit pentru prima si ultima data romaneste, erau trei turisti care se consultau intre ei ce sa ia de mancare...sunt atatea feluri incat nu stii ce sa alegi. Apoi am mers la Ocean World unde a fost distractiv. Atractia principala a fost tunelul de sticla prin care vedeai pestii de jos, apoi deasupra mergeai cu o barca cu fundul de sticla si ii vedeai de sus. Dar si mai si au fost bazinele "happy feet-happy fish" apreciate de toti in afara de mine. Ma gadilau pestii aceia de nu puteam suporta, desi am incercat. Am renuntat dupa cateva minute, timpul era de 10 minute :).
Am mai dat apoi o tura la cumparaturi si cascat ochii si am mers la hotel pe acelasi drum ca si cu o seara inainte. Ne parea rau ca plecam, ne-a placut in Bangkok. Dar plecam la mare, abia asteptam!










i

Nu am povestit prea multe despre hotel care era foarte frumos. In afara de restaurantele de care v-am zis, mai era unul chinezesc si unul mexican la care nu am reusit sa mai mergem.
La etajul 5 era o piscina frumoasa in aer liber, unde am inotat in prima seara, aproape de apusul soarelui. O priveliste frumoasa, spre oras si autostrada.
Alaturi de piscina era o sala de fitness si gimnastica de care am profitat eu si Diana tot in prima seara. Toate astea gratuit. Adica inclus in pret :). Nu am fotografii din pacate, dar puteti vedea galeria foto a hotelului.

Va urma!